hyperliteratura

de Domnica Drumea şi Marius Ianuş

Operaţionismul urmăreşte să ne pună gîndurile în ordine după brambureala creată de fracturism, de societatea fracturistă în care trăim şi de şcoala care produce nebuni pe bandă rulantă, oameni care sînt în stare să folosească limbaje extrem de complicate, dar nu pot să ducă nicio idee, niciun gînd pînă la capăt.
Operaţionismul este un curent psihopoetic. Poate chiar psihiatric şi poetic. Scopul lui este însănătoşirea minţilor scriitorilor care aderă la el şi ale cititorilor lor.
Operaţionistul este acela care încearcă să ducă pînă la capăt un gînd. Un matematician al ideilor sensibile, subiective şi emotive, deci morale.
Autorul operaţionist oferă concluzii, nu începuturi de discuţii. De asemenea, nu e operaţionist acel autor care nu oferă cheia procesării care a avut loc în scrierile lui. Scrierile operaţionistului vor avea caracterul unor răspunsuri sau a unor întrebări finale, esenţializate, asemănîndu-se din acest punct de vedere cu utilitaristul, din care motiv se poate spune că operaţionismul este un curent înrudit utilitarismului. De fapt, un curent prepostutilitarist. O explicaţie şi o cale înspre un utilitarism ideal.
Scriitorul operaţionist nu bombardează mintea cititorului cu absurdităţi pe care nici el nu le înţelege. Haina operaţionismului e simplitatea. Hrana lui: meditaţia. Modele: Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Lao Zi.
Operaţionismul iubeşte doar scrierile esenţiale. Operaţionismul sfidează limbajul încîlcit şi diavolesc al universitarilor. Totul poate fi spus în vorbe simple şi cîţiva luminaţi şi poeţi din vechime au dovedit-o.
Cenaclurile şi întrunirile operaţioniste se vor desfăşura după următorul tipic: fiecare vorbeşte cincisprezece minute, dezvoltînd şi argumentînd o singură idee, iar în acest timp ceilalţi nu au voie să îl întrerupă.
Operaţionismul consideră că problema noastră ţine de felul fracturist în care gîndim şi vrea să modifice însuşi acest mod de a gîndi.
Operaţionismul este o cale, nu o finalitate în sine. Din acest punct de vedere, nu calitatea operelor literare pe care le va genera va fi principalul lui scop.
Operaţionismul consideră că literatura operaţionistă îi va ajuta pe oameni să se apropie de Dumnezeu.
Operaţionismul îşi propune crearea unui om mai bun şi mai inteligent prin literatură.
Din punct de vedere al ideologiei politice, operaţionismul este reprezentat de o seamă de ideologii care susţin stînga creştină.

Post Scriptum: Operaţionsimul porneşte de la ideea ianuşiană care a întemeiat Fracturismul – realitatea poate fi provocată, modificată prin cuvînt. Cu scuzele de rigoare, deşi a produs cîteva rafturi de literatură de calitate, Fracturismul nu a adus nimic bun în relaţia omului cu el însuşi şi cu Dumnezeu. Fracturismul nu a făcut decît să adîncească o fisură sufletească şi mentală deja existentă în sinele omului contemporan. Operaţionismul îşi propune să repare această greşeală.

Spitalul 10: Spitalul 10 va fi prima sala de lucru operaţionistă. Pentru moment acesta îşi caută un sediu, dar va debuta foarte curînd. (De ce „Spitalul 10”? a) 2010; b) depăşirea acelui „Spital 9” mental pe care l-a generat Fracturismul; c) o sală de operaţii a Operaţionismului.)

Adeziuni: Simţiţi-vă liberi să aderaţi la curentul nostru sau să deveniţi simpatizanţii lui. Aşteptăm mesajele voastre la: marius.ianus@gmail.com / 0748915944.