Acest text a fost publicat de şi postat la ora categoria diverse. Pune semn aici. Urmăreşte comentariile prin feedul rss.
Both comments and trackbacks are currently closed.
7. Cezar Nicolescu on December 14th, 2009 at 6:56 pm
si cuvintele si necuvintele au fost ale lui
stai si te intrebi cum ar fi daca ar fi
sa fie si azi pe aici
poate ar avea blog si seara tarziu ar posta ceva
trei vorbe aruncate la betie
trei vorbe cat o pagina de istorie
o pagina de el insusi
ar fi urmarit pe twitter fara indoiala si pe facebook s-ar da invitatii
sa fii fan Nichita
ne-ar da mass dupa mass cu tot felul de versuri necizelate
aruncate din condei si geniale
ar veni cate unul sa comenteze pe blogul lui
si el i-ar raspunde cu inca o poezie mai buna decat insusi postul comentat
si ar muri iar
asa cum ne-a obisnuit
Nu sunt nici in Bruxelles si nici prin birturi. Sunt la scarbici :-)
Multam de apreciere!
Numai bine,
Cezar
9. Cezar Nicolescu on December 11th, 2009 at 10:19 am
Ave, Cezar!
Eu credeam că eşti la Bruxelles, nu prin birturi muncitoreşti :) .
Dar unde eşti cu adevărat?
Ce mai faci?
Poemul e surprinzător şi minunat.
Scrie-mi pe email.
Neapărat.
„Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.” (Matei 5: 43-8)
Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
nu îi lăsa pe aceşti ticăloşi să mai poată respira aerul,
fă-i să se înece în fiecare clipă, să horcăie ca nişte tuberculoşi
prin locul pe unde şi-au împroşcat minciunile.
Nu îi lăsa să mai aibă parte de viaţă, pe ei, pe cei care se leagă de ei şi neamul lor, în vecii vecilor, pînă ce datoria pe care o au la mine nu va fi plătită întrutotul, pînă nu îmi vor înapoia tot ce mi-au furat
şi nu îmi vor răscumpăra tot ce am suferit.
Pentru că eu am ţinut întotdeauna semnul Tău şi credinţa în Tine.
Eu am fost însemnat şi ei nu au văzut.
Şi l-au chinuit pe Dumnezeu în mine.
Fă-i să se înece în propria lor ură.
Fă-i să nu mai poată lega două gînduri.
Şi fă ura lor neputincioasă în faţa mea.
Pentru că eu am fost însemnat şi am spus vorbele Domnului,
Am vrut să fac Binele şi am căutat Dreptatea,
iar ei nu au văzut şi nu au ascultat.
Funcţionarilor care mi-au pus beţe în roate şi m-au ţinut pe la uşi
Blesteamă-le neamul în vecii vecilor, pînă la sfîrşitul timpului
Să fie ţinuţi pe la uşi, înfometaţi, şi să li se fure tot ce ar trebui să primească.
Să nu aibă nimic şi să dîrdîie în frgi aşteptînd ceva ce nu va veni niciodată.
Celor care au rostit vorbe mincinoase despre mine, întoarce-le aceste vorbe asupra lor.
Îngroapă-i în minciună şi fă-i să devină minciună. Şi să fie minţiţi în fiecare ceas al vieţii lor pe acest pămînt, ei şi neamul lor în vecii vecilor.
Astfel îi leg prin acest blestem în faţa oamenilor
Pe toţi cei care au uneltit împotriva mea.
Pe toţi cei care mi-au furat ceva.
Pe toţi cei care m-au minţit cu ceva.
Aş vrea să îi iert, dar nu îi voi ierta
decît dacă tot răul făcut împotriva mea va fi îndreptat.
Mie mi se pare evident: Băsescu a făcut un gest de a-l îndepărta / împinge pe copil, în următorul context:
Femeia: M-am ales cu un copil handicapat…
Băiatul de lîngă ea (către femeie): Ca tine!
Femeia continuă: … cu evaluare… vă rog ajutaţi-mă…
Gestul lui Băsescu, îngroşat zdravăn de specialişti în procesarea imaginii.
Măi, uite ce fază: pe B1TV se vorbeşte despre stenogramele SRI ale discuţiilor Iliescu – Năstase asupra împărţirii ţării între pesedei şi patricieni. Dar siteurile Curentul şi B1, pe care ar trebui să fie acest document, nu funcţionează: http://www.b1tv.ro/ http://www.curentul.ro/
Postul B1TV e bruiat la Timişoara, Sibiu, Galaţi şi Arad.
Se întoarce PSD-ul la putere, aşa cum ştie el s-o facă. Dacă o să cîştige Geoană, voi iniţia o campanie prin care tinerii din România să ceară azil politic în masă.
nu-i prea putin daca ti zic ca mi place, nici nu as putea mai ok. adica sa nu fi scris, da’ si asa nu comenteaza nimeni, un bv e mai putin ca nimic, o sa ii invidiezi pe ceilalti si o sa ai o stare pt o poezie la fel de buna, normal ca mia buna, si da, cand scrii ok te opresti.
Măi… Costică.
În mesajul tău de mai jos e atîta resentiment faţă de mine, încît stau să mă întreb ce cauţi tu pe hyperliteratura. De ce publici aici? Nu ai citit subtitlul acestui site?
Îţi doresc un viitor plăcut în alte zări ale internetului.
-operationismul este un marketing artistic initiat de profesionist,care va sa zica, un altfel de a atrage atentia;
concluzia: operationismul chiar daca nu are isi va inventa discipulii pentru ca realitatea poate fi provocata, pentru ca o merita.
in prima strofa 5 din 6 versuri sunt metafore si previzibile. or cuvantul “plumb” atarna greu intr-o poezie, mai ales ca titlu, creeaza asteptari, printre care la sobrietate stilistica, ca sa zic asa.
“mult prea rece să îți găsești mîinile obrazul” e un exemplu bun pt tipul de text la care ma gandesc insa e undeva ratacit in poezia asta si strivit de restul
29. cosmin romanescu on November 8th, 2009 at 10:56 am
foarte tare asocierea
textul dumitale vine ca o ghilotina “jos capatzana”
dar de multe ori dupa taierea capului ochii si gura raman deschisi…
eventual cateva firicele de sange prelinse din nas si din urechi transmit ultimile ganduri ale “capatzanii’
scriam mai sus: Cum ea a ridicat un maxim interes la “subsol”, în cele peste 100 de comentarii ale scriitorilor şi, deloc neglijabil, editorilor tineri…
aşadar, nu postarea în particular conta, cât comentariile. “riscul” meu de atunci mă ţine încă, să te citez, “vertical” :D
păi, da, s-au aşezat. ce vrei să spui e că nu tocmai într-o ordine dorită. totuşi, câtă vreme avem sumedenie de scriitori şi deja două generaţii ca şi omologate post89, înseamnă că nu prea deranjează ordinea aia.
a, Mugur nu mi-a “recomandat” nimic. ar fi fost chiar anti-Mugur sau nonMugur să facă una ca asta. tu eşti mult mai inteligent să vezi lucrurile şi altfel, dar crezi că are sens să ne reproducem aici? sunt atâtea reviste literare în care chestiunea asta s-ar aşeza mult mai… “profi”. allons-y!
ce mare faza c-ai zis ca Tzone a intarziat la o lansare de carte?! o fi fost prima? sau l-a rugat frumos pe Mugur sa recomande prietenilor sa stearga orice urma compromitatoare? pai nu asta e compromitator, nu asta…
iar de ti-ai asumat candva riscuri, de ce sa te lepezi acum?! verticalitatea cere riscuri, asta e!…
cat despre asezarea lucrurilor in mica noastra lume editoriala, vezi sa nu fie vreo alta teapa!… :D
atunci raspunsul poate ca e de cautat in cartile de psihologie si nu m-as mira sa fie de genul: probabil din lipsa de altceva care sa le confere senzatia ca au facut si ei ceva, si atunci cauta sa se pacaleasca pe ei insisi cautand sa-i pacaleasca (mai intai) pe altii… dar ar intra deja in categoria drama, asa ca ma opresc din comentat.
(eu poate ca ar trebui acum sa-mi permit mai putin, de vreme ce observ acum undeva –prin Tomis…- ca s-a pus si pe capul meu o astfel de suspiciune, adica din om simplu care se intreaba maine-poimaine poate ma trezesc (in capul unora) chiar actant :D)
ddm… credeam ca se intelege. Intrebarea e retorica, personajul e fictiv, raspunsurile / test reprezinta situatii concrete si verificabile. Discutia nu e daca inteleg eu sau nu ce-nseamna un scriitor, discutia e despre cum e vazut (si cum se raporteaza un scriitor la sistemul din care face parte). Am pus cel mai frecvent raspuns pe care un “scriitor” pe care nu-l recunosc ca atare il da: “cine intreaba” sau “cine esti tu sa ma-ntrebi pe mine”. Prin urmare, e o situatie ipotetica cu raspunsuri posibile. Legitimarea prin scris e o moda. Meseria de scriitor se bazeaza pe actele de mai sus. Asa cum eu nu o recunosc pe EBA sau pe Elena Udrea ca reprezentante publice, am tot dreptul sa-mi exprim rezerva fata de cei care scriu si se cred, prin asta, scriitori. Pentru ca nu cred ca toti cei care scriu sunt si scriitori. Tocmai de aceea, raspunsurile posibile ilustreaza zone de influenta literara. Repet, “scriitorii” care se dau “nescriitori” printre “scriitori” si “scriitori” printre “nescriitori” sunt specia cea mai fericita a imposturii institutionale (oficiale sau paralele). Intrebarea nici nu e “ce te face scriitor?”, ci “de ce te tot faci scriitor?”.
Eu nu prea cunosc scriitori, dar stiu cativa oameni care scriu. Probabil ca asta era si omul cu care ai dialogat: un om care stia ca scrie. Daca e sau nu un scriitor mai degraba tu ar trebui sa stii, nu? Nu iei interviuri unor scriitori, nu organizezi niste chestii pt. (mai mult sau mai putin tineri) scriitori, inclusiv turneu de lectura, cum am vazut (dintr-un afis) pe blogul tau? Deci mie mi se pare un pic aiurea sa pretinzi de la unul care scrie sa-ti spuna daca e sau nu scriitor. La fotbal e simplu: daca nu e amator si are contract cu o echipa se numeste ca e fotbalist profesionist, parca. La scriitori cum o fi?
Poate ca ar fi mai indicat sa te intrebi pe tine, pe altii care li se adreseaza cu apelativul de „scriitor”, si, deloc in ultimul rand, cititorii, cei care le citesc cartile.
Iar daca bati intr-o directie mult mai ingusta si previzibila, iti pot raspunde pana si eu: evident ca multi din USR nu sunt scriitori.
PS: iar de sunt adevarate unele din prezumtiile tale (cum ar fi “”Berea pe care o dai celor care te-au recomandat în Uniune”, “”Premiul pe care l-ai negociat anul trecut la târg”", “”Cartea de vizită cu care agăţi puştoaice prin cenacluri”" etc) e de tot rasul, adica de ce s-ar compromite cineva chiar in halul asta pt. un statut incert si atat de putin respectat?
(stiu ca exista astfel de oameni, numai ca eu ma intreb daca ei chiar sunt intregi la cap… :D)
Acum poate că am înţeles în sfîrşit Măreţia Ta
şi cît de uluitoare sînt gîndurile tale fără început şi sfîrşit
şi cum e Jocul Ăsta făcut pentru noi – materia se încheagă în ce putem noi înţelege -
şi poate fi frumos dacă Te acceptăm în el, dacă ne vorbim,
dacă spunem tot
Boala noastră e ceva din noi care ne împiedică să fim împreună, în jurul Tău,
să ne legăm gîndurile cap la cap şi să ne apărăm şi să ne iubim unii pe alţii -
înţeleg asta, Alah, înţeleg de ce l-ai trimis pe Fiul Tău Yeshu’a,
şi de ce ar trebui să traducem exact cuvintele pe care le-a spus El…
îmi vine în minte poemul meu cu traducerea de la tîrgul de carte…
Ai milă de mine, Alah, am greşit de nenumărate ori, am
păcate îngrozitoare, dar aştept Mila Ta ca pe un porumbel scăpărînd.
Ca înţelesul a tot ce aş putea înţelege în viaţa asta
care poate fi simplu ca fîlfîitul unei aripi de muscă
şi întortocheat ca o sută de mii de calculatoare procesînd ecuaţii de gradul III
Şi o să izbucnească în mine ca o lumină infinită
cînd o să înving animalul acesta hămesit care sînt.
___________
Notă (”poemul meu cu traducerea de la tîrgul de carte”):
ei, eu am crezut intr-adevar ca e un personaj fictiv si de aici inadecvarea. intre timp am recuperat de pe google. insa nu simt deloc ca sunt “demascat”, cred mai degraba in contaminarea prin carti decat prin frecare . si de aici si comentariul ca te crezi scriitor daca ti se pare ca poti face unul din tine. nu ca m-as prezenta cuiva in felul asta dar cred ca determinarea interioara e f importanta. in fine
41. cosmin romanescu on October 27th, 2009 at 12:15 am
Ion Cucu este o legenda, genul de personal auxiliar literar care conteaza cu adevarat. Cosmin, nu e deloc buna ironia cand e vorba de personaje de asemenea calibru. Denota tocmai lipsa de informare in mediul literar.
Sigur, intrebarea e retorica, dar discutia merita purtata. Am o problema cu scriitorii care se dau scriitori printre “nescriitori” si “nescriitori” printre “scriitori”. De-aici nevoia de a le face acestor “mascati” un test orientativ.
cosmin. cum cultura se transmite prin contaminare, bănuiesc că în diafragma aparatului lui ion cucu spectrele scriitorilor mai mult sau mai puțin dispăruți colcăiau mai ceva ca virușii în eprubetele unui mad scientist. tu nu l-ai cunoscut pe ion cucu, n-ai băut niciodată o bere cu el, de asta emiți blasfemii :)
:))
sigur, stiu cercetari antropologice cu triburi intregi, zeci de suflete care au fost furate de primii oameni care au ajuns acolo cu un blitz in mana. si cercetari despre mecanismul profetiilor care se autoadeveresc etc.
pai e floare la ureche, zic sa te lasi fotografiat de ex. de un membru al sindicatului stand-up comedy, dupa ce descreste scriitorul se umfla celalalt.
dar nu vad de ce e mai rea una decat alta iar fara nimic iar nu vad ce rost are
44. cosmin romanescu on October 26th, 2009 at 7:52 pm
cel mai scriitor te face fotografia care ți-a făcut-o ion cucu. să exemplific. mie mi-a făcut o fotografie prin 96 și a băgat-o la arhiva usr, deși i-am zis că nu scriu (lucru perfect adevărat la acea vreme). el mi-a replicat, cobind: ”o să scrii”. peste vreo șase ani m-am apucat de scris de atunci nu mai pot să mă opresc simt cum devin din ce în ce mai scriitor vă rog ajutați-mă cu un sfat o vorbă bună măcar cum aș putea să scap recomandați-mi un exorcist
meseria asta nu aduce bani (aici) dupa cum am mai auzit si eu de la oameni care au succes si nici succes pentru cei mai multi dintre cei care o fac. singurul motiv sa mai scrii ar putea sa fie fix ca te crezi un scriitor (posibil) sau un scriitor mai mult sau mai putin, dupa cum si succesul e relativ, adica pe undeva ce a raspuns si omul, nu
46. cosmin romanescu on October 26th, 2009 at 3:11 pm
marius, dacă mi-ar cere cineva să-i traduc acum numele tău i-aş spune că e bucurie :)
Nu cred ca acest vyco are ce căuta pe hyperliteratura. Nu ştiu de unde / cînd l-am moştenit, dar se pare că nu a reuşit să citească pînă acum nici măcar titlul şi subtitlul hyperliteraturii, aşa că e inutil să-i cerem să ştie cine e un cristian…
hehe, vyco, un cristian nu poate fi altcineva decât Un Cristian. (vezi si comentariul meu mai vechi sub textul tau, in care spuneam ca nu prea ne cunoastem pentru ca nu prea ne citim. nici macar noi între noi, ce naiba…)
mie nu prea imi place marius ianus ca poet si nici nu prea stiu cu cine s-a luat la tranta, asta pentru ca nu ma prea intereseaza si pentru ca sunt mic; dar tu nu crezi ca ar fi decent sa ne spui cine esti, asta asa, ca sa luam si noi act de actul tau de prezenta? eu sunt sigur ca marius ianus stie cine esti, dar eu nu stiu
nu vreau sa par necuviincios…defapt ma duare la basca.
ofelia – aparatoarea sufletelor calcate de roata din spate a bicicletei –
ces cuntrebarileastea pe capu tau?
cand ai scris asta, Denise, prin 2002-2003? chiar si “temperat” tot Vladareanu-Urmanov suna… si eu nu mai pot sa citesc poezie “protestatara” via 2002-2003… tu mai poti sa scrii? :D
Catalin Furtuna confirma> “membrii (clubului) au facut propuneri, altii au si argumentat; eu n-am fost consultat decit pentru statisticile trafic.ro”. Topul lui Schiop decreteaza clubliterar.com drept cel mai influent site literar. Ar fi fost si ciudat sa nu fie asa, pentru un top facut intre amicii din club. Trecand peste toata aceasta mascarada, retineti ca Ziarul de duminica e surclasat de bocancul literar, de fapt, nici macar nu exista in top. Lipsa de profesionalism (vezi materialul lui Ianus), memorie scurta si facatura ieftina. Subiect inchis.
Ai dreptate, ar trebui depuse plangeri penale impotriva risipitorilor de fonduri, insa cu ce probe ajung dosarele in instanta (baietii care au avut acces la fonduri si le-au deturnat intr-un fel sau altul si-au sters bine urmele…)? In plus, cel putin pana acum, la presedintia USR au fost preferate nume sonore (gen Manolescu, Ulici, Uricaru), cunoscute publicului larg (cred ca asta a fost pana acum “psihologia” alegatorului-scriitor> “sa ma reprezinte cineva cunoscut de toata lumea”, deci nu un manager, nu un bun administrator, ci un…nume). Daca se va vota pe aceeasi premisa cred ca C. Stan nu va avea nici o sansa. Poate Breban, cu toate ca notorietatea lui e acum intr-un con de umbra…
Am uitat să-ţi spun: ar mai trebui şi să fie traşi la răspundere pe cale juridică cei care au risipit fondurile U.S. după 1989. Cine să fie în stare să ducă în spinare războiul ăsta?
Dintre toate variantele pe care le aveţi la îndemînă, Constantin Stan mi se pare cea mai decentă soluţie. Dar nu cred că va fi în stare să facă lucrurile care trebuie făcute pentru ca U.S. să intre în normalitate.
Ar mai trebui făcute următoarele: să fie retrocedate spaţiile pe care le deţine U.S., conform legii pe care U.S. a încălcat-o profitînd de poziţia în Senat a lui Adrian Păunescu; să se caute alte sedii şi alte surse de venit. Uniunea Scriitorilor e un cadavru întemeiat pe furt şi minciună. Cei care vor acum să îşi înfigă ciocurile în acest schelet nu au nicio intenţie de intrare în normalitate – ar fi o bătaie de cap prea mare pentru ei -, nu e nimic altruist şi drept în minţile lor, vor doar să ciugulească ultimele firimituri de pe acest cadavru.
Deci, Grigores, nici Liviu Ioan Stoiciu nu s-ar lega la cap cu hardughia.
Ştiindu-i luptele cu conducerea USR speram să nu renunţe…
Cele două candidaturi de care aflăm de la el se înscriu în nota generală a celor de pînă acum – Agopian, un individ care musteşte de sine, care bea în timpul şedinţelor Consiliului USR, iar atunci cînd se aduce vorba de a susţine vreo persoană spune “mă doare pe mine în p… de ăla” şi îi convinge pe toţi să îi doară în “aia” de “ăla” (chiar dacă e vorba de a susţine un scriitor într-o situaţie gravă – cum s-a întîmplat în povestea lui Sandu Vakulovski), Nicolae Breban, un scriitor foarte bun, dar total paranoic.
Dacă eu aş avea vreo soluţie-minune de salvare a Uniunii Scriitorilor, aş împărtăşi-o cuiva, dar nu prea văd niciuna. Sau doar una drastică: în urma unei selecţii a unei comisii de critici, jumătate dintre membri de acum ai U.S. să fie făcuţi membri-simpatizanţi, să nu mai aibă drept de vot, dar să aibă obligaţia de a se abona la un număr de reviste de cultură. Pe principiul: dacă nu sînt în stare să scrie bine, măcar să citească, dacă tot au ajuns în U.S.
Apoi, ar trebui schimbat numele hardughiei. Ceva de genul “Societatea pentru Scriitorii Români” ar aduce povestea în normalitate.
Corect! USR e un monstru care va fi-mblanzit foarte greu. Ti-o spun eu care am intrat in 2008, iar in 2009 am prins f.usor o functie in comuna ASB… Îmi aduc aminte de o veche prietena (* Doina Jela-Despois), care n-a intrat in USR pana prin 2000, pt. ca i se parea o organizatie comunista. Deci nu de stanga, ci COMUNISTA. Dupa cateva incercari ratate de a se apropia de ASPRO (care e acelasi lucru, dar cu alt joben)a intrat in uniune pt. ca, la vremea aia, era singura asociatie profesionala functionala (acum mai exista PEN Club, dar fara prea multa activitate). Tu ar trebui sa privesti USR.ul ca pe un sindicat, ca pe o asociatie profesionala, ca pe o ghilda, care deocamdata nu te poate reprezenta pentru ca mesterii ei sunt prinsi in plasa unor interese meschine… Merita incercata o schimbare, sunt si oameni in USR care merita acest lucru. Atata timp cat mai exista o sansa…Na, ca mi-a raspuns LIS.
In fine, cred ca ai dreptate, nu mai exista nici o sansa. Iata raspunsul lui:
“Draga prietene Grigore Soitu,
Ai uitat ca ne tutuim.
Multumesc pentru invitatie, as fi fost incantat sa lucram impreuna. Regret ca trebuie sa te refuz. N-am stofa de martir pe altarul USR (intre scriitori pervertiti de interese de gasca, meschine). Cu atat mai mult cu cat scriitorii care conteaza si care au dat de gustul puterii ma antipatizeaza (m-au izolat si m-au facut sa ma scarbesc de toate; din acest motiv am senzatia ca traversez o cumpana personala nesfarsita). In plus, imi cunosc lungul nasului. Altfel, sa stii ca sforile sunt trase la presedintia USR, nu-ti fa iluzii. Inaintea ta mi-au propus, cu mai multe luni in urma, aceeasi investire in abstract alti scriitori naivi, care cred in onestitate si bun simt, le raman si lor dator. Lumea se invarte, din pacate, in jurul acelorasi scriitori profitori.
Nu am cuvinte sa-i multumesc pentru incredere si lui Marius Ianus (te rog sa-i transmiti imbratisarile mele) – nu inteleg de ce nu-si depune el candidatura la presedintia USR! E un luptator. Acum e un moment extraordinar sa profite de frustrarea scriitorului roman tradat de actuala conducere operativa a USR. Cu drag,
LIS
PS. 1. Alegerile la presedintia USR vor avea loc pe 23 noiembrie la Teatrul National.
PS. 2. Am auzit ca Stefan Agopian vrea sa-si depuna candidatura la presedintia USR. Pe langa Dan Mircea Cipariu, Constantin Stan si N. Breban.”
Da… ar fi excelent dacă ar candida şi cîştiga Stoiciu. Totuşi, nu e suficient ca o persoană mai de încredere să fie aleasă în funcţia de preşedinte ca să poţi spune că U.S. s-a schimbat. Reformarea U.S. ar însemna alegerea unei astfel de persoane PLUS o muncă de ani buni de reaşezare a măgăoaiei pe principii valorice. În privinţa intrării mele în U.S., sînt patru-cinci şanse dintr-o mie ca ea să se petreacă vreodată. Ea ţine de nişte condiţii pe care le solicit unor astfel de societăţi, care pornesc chiar de la felul în care se autodefinesc ele. “Uniunea scriitorilor” e prost (aka demagogic, totalitar) definită încă din titlu, această entitate pretinde încă din denumirea ei că m-ar reprezenta, deşi eu nu i-am cerut asta…
buzuion: dle. ianus, as vrea sa va intreb ceva, daca se poate…
celbuncelrau: va ascult
buzuion: in legatura cu poezia, cum credeti, ea se naste sau se construieste?
celbuncelrau: poezia e un joc, ca mai tot ce cuprinde viata asta. ce e dincolo de jocul asta conteaza cu adevarat.
buzuion: aha
buzuion: dar ideea este sa tii un anumit control asupra jocului, sau sa te lasi purtat de regulile lui
celbuncelrau: si aceasta intrebare presupune un joc. reguli si joc sint cuvinte. limbajul = un joc. ratiunea = un joc.
buzuion: hm, interesant. adica, intr-un joc exista mereu atitudinea celui inocent
buzuion: si, orice ai face, realizezi de dragul faptului…
celbuncelrau: dincolo de jocurile astea e altceva – o realitate cu mult mai puternica
celbuncelrau: o fiinta cu mult mai puternica
celbuncelrau: Dumnezeu
buzuion: dar, Dumnezeu intervine in acest joc?
buzuion: si cum o face?
celbuncelrau: in permanenta
celbuncelrau: o sa intelegi cindva
celbuncelrau: citi ani ai?
buzuion: degraba 19
celbuncelrau: o sa intelegi pe la 30
celbuncelrau: pina atunci fa ce te taie capul
celbuncelrau: dar fereste-te sa faci rau
celbuncelrau: raul se intoarce asupra ta
celbuncelrau: asta nu inseamna sa nu fi drept si sa te afunzi in minciuna odata cu ceilalti
buzuion: dar ce e raul?
buzuion: ce este un act rau?
celbuncelrau: ceva ce face rau altuia (mai ales daca o face in mod nemeritat) – e foarte simplu
buzuion: inteleg…
buzuion: cum credeti, natura umana este rea sau buna?
buzuion: sau este nimic, noi doar decidem pe parcursul vietii?
celbuncelrau: lumea e un amestec de bine si rau, iar rostul ei e tocmai asta: un creuzet in care sa se desparta binele de rau
buzuion: hm, este posibil de a vedea dincolo de bine si de rau?
celbuncelrau: nu exista “dincolo de bine si de rau” dupa parerea mea – exista doar bine si rau. dincolo de viata asta e fie bine, fie rau, in functie de ce alege fiecare in ea
buzuion: adica dincolo de viata este ce alege fiecare, suma alegerilor in viata, a viselor, a ceea ce a dorit fiecare, fie bine, fie rau, exact?
celbuncelrau: nu, dar are legatura cu ce spui tu. cred ca situatia exacta e prezentata in Noul Testament. dar si in alte religii revelate.
celbuncelrau: cine alege raul nu va scapa de el curind, cine alege binele va avea parte de el
celbuncelrau: binele suprem = Creatorul
celbuncelrau: raul suprem = Diavolul
celbuncelrau: cred asta
buzuion: hm, uite aici am o dilema
buzuion: una nerezolvabila
buzuion: adica, care este originea raului?
celbuncelrau: nu putem intelege asta
celbuncelrau: dupa parerea mea, e vorba de pacatul original
celbuncelrau: omul a fost ispitit de Diavol
celbuncelrau: dar, nu inteleg ce s-a stricat
celbuncelrau: ceva din mintea noastra
celbuncelrau: Noi NU VEDEM lumea
celbuncelrau: ratiunea noastra e neputincioasa in fata infinitului
celbuncelrau: in capul nostru e o piedica
celbuncelrau: noi putem doar sa construim o alta lume, un joc imperfect
celbuncelrau: imperfect pentru ca se rezuma doar la materie
celbuncelrau: de fapt, rostul nostru pe lumea asta nu e sa cream aceasta lume paralela – ci sa ne imbunam
buzuion: hm, stiti, teoria mea despre religie porneste de la latinescul ”religio” care inseamna a re-lega, a re-conecta, a re-aduce impreuna.
buzuion: adica, orice religie incearca sa readuca impreuna pe om si pe Dumnezeu
celbuncelrau: e un cuvint potrivit, atunci :)
buzuion: hm, posibil, a pune cap la cap lucrurile care ni se intimpla, pe care le facem pentru a vedea un sens in ele.
buzuion: dar vedeti, aceasta simtire, traire a contopirii, a impreunari o avem doar pt. citeva momente
buzuion: uneori mi se pare ca doar citeva momente, decisive sau perfecte ar puta da un sens cu totul nou si puternic existentei noastre
celbuncelrau: cred ca trebuie sa tot exersam de-a lungul vietii
celbuncelrau: ca sa putem la sfirsit sa o avem definitiv
celbuncelrau: cam asta e rostul vietii (sau ar trebui sa fie), da – ne antrenam pentru trecere
celbuncelrau: invatam sa renuntam la materie
celbuncelrau: la rau, deci
celbuncelrau: ca sa trecem de partea binelui – a sufletului
buzuion: credeti ca materia e ceva rau?
celbuncelrau: da
celbuncelrau: sau, poate, rau in contextul in care noi nu o putem intelege stapini cum trebuie. desi si materia, in felul in care o cunoastem noi, are legatura cu greseala de la inceput – vezi alungarea din Rai
buzuion: daca materia e ceva rau, atunci de ce a creat-o Dumnezeu?
celbuncelrau: fii atent
celbuncelrau: Dumnezeu a facut un creuzet
celbuncelrau: in care spiritele sa evolueze
celbuncelrau: sa se imbuneze
celbuncelrau: nu doar cel al omului
celbuncelrau: omul avea un alt rol aici
celbuncelrau: cel de reprezentat al lui Dumnezeu
celbuncelrau: dar la un momentat dat a intervenit Diavolul si a stricat omul
celbuncelrau: omul a devenit un fel de animal care trebuie si el imbunat
celbuncelrau: ce zici de teoria asta?
celbuncelrau: Intrebarea ciudata e ce e cu Diavolul / Raul – de unde a aparut el? Cred ca era necesar in procesul de imbunare al acestor fiinte create de Dumnezeu. Dar cred ca a devenit atit de puternic in urma stricarii omului incit nu-i mai pasa de Dumnezeu, intelegi?
buzuion: hm, vedeti, iata dilema: Dumnezeu nu a putut crea raul, fiindca El este originea Binelui, altfel, Diavolul nu ar fi fost rau. dar nici nu putea exista ca o forta, aparte, altfel Dumnezeu nu ar fi autotputernic, nu ar fi originea tuturor fiintarilor, cauza prima…
celbuncelrau: Pacatul original nu are legatura cu sexul – Dumnezeu a creat omul dual, deci pentru a fi impreuna. Are legatura cu perceptia asupra lumii. Noi percepem lumea acum cu instrumentul Diavolului – ratiunea, cred. Pe cind ar fi trebuit sa avem un alt fel de a o percepe, mult mai completa, mult mai puternica, dumnezeiasca.
celbuncelrau: Asta cu creerea Raului e o mare problema. Probabil ca Dumnezeu avea nevoie de suflete bune, iar sufletele nu se pot imbuna decit prin suferinta. Sau poate e adevarata povestea cu ingerul cazut pe care Dumnezeu e prea bun ca sa il distruga, asa ca il lasa la nesfirsit, doar-doar s-o imbuna…
celbuncelrau: Nu avem noi cum sa intelegem
celbuncelrau: Noi nu intelegem nici macar cum se poate ca Universul sa fie infinit sau cum de il percepem asa desi ratiunea ne spune ca nu e posibil asa ceva.
celbuncelrau: Cred ca trebuie sa ne vedem de treaba noastra – de vietuire si imbunare.
celbuncelrau: Cred ca Diavolul ne impinge sa vrem sa stim tot. Noi sintem creati – avem un Creator. sintem ca niste copii mici carora nu li se da totul, pentru ca nu pot sa inteleaga totul.
celbuncelrau: Sau… sa perceapa totul.
buzuion: eu as spune ca din contra, nu se poate de conceput ca universul e ceva finit. daca este o limita, ar trebui sa existe ceva dincolo de ea. de fapt si dvs formulati acest argument pe undeva
celbuncelrau: E acelasi lucru. Absolut acelasi.
celbuncelrau: In fine, uite o sa public conversatia asta a noastra ca un comentariu la poemul meu “o lista de discutii cu mine”. Poate ne lamureste cineva, desi nu de asta avem nevoie. Il public de fapt gindindu-ma poate se mai imbuneaza cineva :)
celbuncelrau: Ai grija de tine.
buzuion: ok,
buzuion: dar in concluzie as vrea sa mai spun ceva
celbuncelrau: da, spune
buzuion: am vrut sa spun in final
celbuncelrau: spune ce ai vrut sa spui
buzuion: mmm, conceptia mea despre lume se interfereaza cu textele lui spinoza si cele taoiste si poate crestinismul
buzuion: lumea este asa cum este
buzuion: totul este asa cum este, totul este ceva viu, un intreg
celbuncelrau: taoismul m-a incintat si pe mine, e foarte interesant
buzuion: este Totul, sau Dumnezeu
celbuncelrau: mda, e si totul, e si separat
buzuion: iar noi, facem parte din lume, deci din acest Tot
celbuncelrau: diferit, individualizat
celbuncelrau: dar cam batem cimpii :)
celbuncelrau: astea sint chestii aiurea, jocuri – noi avem nevoie de solutii, iar religiile ne ofera solutii
celbuncelrau: pentru noi a fost facut crestinismul
celbuncelrau: si chiar Fiul lui Dumnezeu a venit sa ni-l explice, pe intelesul nostru
buzuion: dar eu cred ca pentru a ajunge la iluminare puternic, e necesara o indoiala puternica
celbuncelrau: de ce crezi asta?
celbuncelrau: eu nu cred asa ceva
buzuion: nu cred ca poti ajunge la adevar, nu in mod necesar rational, fara sa deconstruiesti tot ce stii
buzuion: eu, in modul asta L-am descoperit, cu adevarat pe Dumnezeu
celbuncelrau: ne bagam in discutii prea complicate
celbuncelrau: tot ce stii nu vei deconstrui niciodata
celbuncelrau: te las
celbuncelrau: o noapte buna
buzuion: mi-a facut placere
Doamne, azi sînt un om care ştie să deosebească Energiile -
şi mă foloseşti la asta, ştiu…
Am trecut pe lîngă Universitate şi AM ÎNŢELES !
Pe tot trotuarul din faţa ei E MOARTE !
Din ea duhneşte a diavol !
Iar în Litere e demonul
înfăşurat în energiile mele năucitoare -
l-am bîntuit zdravăn, mă ia cu ameţeală cînd trec…
Eu stăteam pe terase, la Argentin şi la Trei Mese
şi credeam că îmi beau minţile cu necăjiţii,
iar Tu mă ţineai ascuns lîngă biserici…
Şi asta e doar o parte din Adevăr…
Acum înţeleg de ce m-ai lăsat doar pe mîna lui Mircea
şi tot ce a urmat…
Mintea mea sărmană nu te poate cuprinde, Dumnezeule Mare !
Puterea Ta e înspăimîntătoare !
Gîndurile Tale sînt Infinite !
Un miliard de miliarde de oameni
cu un miliard de miliarde de calculatoare
cu un miliard de miliarde de yottabiţi
sînt un muşuroi de furnici
care cară grăunţe uscate în praful dintre picioarele Tale!
Tu eşti Sufletul Luminii !
Tu eşti Nemărginit !
Şi asta nu te împiedică să fii lîngă fiecare !
Ce prost am fost, Doamne !
Toate versurile mele nu valorează
nici cît o tresărire a celui mai mic gînd al tău.
Şi sînt în acelaşi timp atît de importante !
Mintea mea nu înţelege, dar sufletul – DA !
Îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să capăt Diploma Satanei
şi m-ai pus între absolvenţii Universităţii Tale Cereşti -
Eminescu, Nichita Stănescu, Dimov, Cristi Popescu…
mi-e greu şi să le scriu numele… toată LUMEA BUNĂ…
şi mi-ai dat apartamentul lui Monciu-Sudinski ca să-mi arăţi
că sînt dintre EI…
Da, gândurile mele sînt umbra furnicii
pe lîngă Gîndurile Tale !
Poezia mea nu valorează nimic
pe lîngă Poezia Ta, înaltă, ameţitoare.
Îţi mulţumesc că m-ai învăţat să scriu curat
şi să nu zăpăcesc minţile oamenilor cu drăcovenii…
Dar poezia mea nu înseamnă nimic pe lîngă Poezia Ta, limpede şi ameţitoare !
Trebuia doar să încerc să înţeleg Sistemul Tău!
E SCRIS!
Sper ca măcar exemplul meu
să le fie de folos oamenilor…
Acuma ÎNŢELEG -
ar trebui să le mulţumesc
lui Lefter şi altora ca el
care trăgeau sfori ca oamenii
să nu mă mai publice / dea pe post / (re)cunoască -
ar fi trebuit SĂ-I IUBESC pe toţi aceşti oameni
care m-au ţinut departe de demon
fără să o ştie… (Dar chiar nu au ştiut?)
DUMNEZEULE MARE !!!
Nici eu n-am ştiut să-ţi mulţumesc niciodată
pentru toată Iubirea Asta Uriaşă !
Mi le-ai răbdat pe toate şi ai rămas lîngă mine !…
E IMPOSIBIL !!!
Cum ai putut să mă iubeşti ATÎT ???
Eu nu am meritat… poate doar în liceu – la crucea de lumînări
sau în piesa aia pe care o mai ştie doar George Gorcea,
dar asta a fost demult…
Eu, în locul Tău, aş fi dat cu mine de pămînt de o sută de ori
şi de o mie de ori – în fiecare zi dată mie de Tine…
Am fost rău, m-am mîniat şi am urît…
Nu am înţeles nimic din ce faci Tu pe lumea asta…
Dar dacă mai am o şansă, dă-mi-o.
Dacă mă mai poţi iubi, iubeşte-mă.
Iubeşte-mă ca pe un pui de animal bezmetic
care îşi freacă ţeasta de glezna ta
fără să poată înţelege tot ce faci.
Dacă mai poţi să-mi mîngîi mintea, fă-o.
Sînt copilul Tău. M-ai iubit întotdeauna.
Iartă-mă.
Nu, nu mi/ai zis de greseli, titlurile au fost traduse de doua persoane diferite si mi/e greu sa cred ca nimeni nu a vazut greselile…
85. camila bordonaba on August 26th, 2009 at 4:10 pm
Toată informaţia e aici: http://hyperliteratura.reea.net/?tag=afcn
Am hotărît să scot tagul “Andreea Grecu”, pentru că ea nu e singura vinovată de aceste poveşti. Deasupra ei e un consiliu care ar fi trebuit să o verifice.
Stii ce e straniu Mugur, intr-un anume fel, o stiam cu totii, cei veritabil apropiati. doar ai vazut , in discutia din 10 mai 2007, acesta era mesajul, o blanda imbratisare a ‘nonsensului’ acestuia care avea o mantie speciala , privata pentru Virgil al nostru. Si vorbind de alunecari in tesutul anecdoticii, discutia voastra pe mess se petrecea de la masa mea de scris, unde , cat a locuit la mine in 2007, trona o dezastruasa si fermecatoare dezordine a ordinii… avea o placere aparte de a lasa lucrurile sa isi faca un stagiu de zile, luni sau chiar ani intr-o anumita postura, neclintite ( slabiciune pe care, de altfel, mi-o asum completamente si eu insami dar sub auspiciul al cu totul altor ratiuni) ca pentru a se obisnui cu neclintirea…cred ca acesta era ideea. In fine, acum aberez, maniera mea aiuristica de a divaga, insa, DA! ai pus punctul pe “I” si ce strasnica vocabula ai gasit pentru asta : si eu ma simt asa , impostoare, de parca am trisat, mi-am trisat propriile realitati poetice, propriile realitati “nevrotice” . Iar el , el doar si le-a asumat. Dar acum, ne putem gandi drept (stand contorsionati) : Cine a trisat mai tare?
@Arina – ce poveste!
poate suna aiurea sa trec intr-un registru prea personal, dar uite ce m-a facut sa rezonez si mai puternic la ea: si eu am trecut pe la sâmbăta, prin toamna mineriadei din 91. se reconstruia manastirea si-am pus si eu cateva pietre acolo, ca salahor. au fost niste saptamani pe care nu le voi uita niciodata. poate si din cauza unui “conflict de munca”, in care un tractorist m-a calcat cu bocancul pe fata, zdrobindu-mi nasul, semn care mi-a ramas si acum. cand am ajuns in bucuresti, desfigurat in ultimul hal, nu desluseam defel privirile oamenilor, in care citeam un soi de admiratie aproape mistica. apoi am aflat si eu stirile: minerii venisera iar in capitala, rasturnasera guvernul si toti credeau ca sunt una din victime… Si acea grozavenie m-a facut sa ma simt, brusc, un impostor! ei, cam asa si acum, toata urgia plecarii lui virgil parca ma face sa ma simt iar impostor. ciudat feeling
DUMNEZEULE MARE!!!!!!!!!
Tu îmi arăţi întotdeauna ce să fac
iar eu nu te ascult niciodată
Toţi oamenii mi-au spus ce e bine -
şi chiar au avut dreptate -
şi eu nu i-am ascultat niciodată…
Faptul că încă îţi mai baţi capul cu mine mă emoţionează,
dar nu pot să înţeleg care-i problema mea…
Unde-i buba?…
De ce am dorinţe?
De ce dorinţele nu se termină niciodată?
De unde vine moartea în care mă înec de doi ani?
Atîta rău şi atîta ură?
Ştii ce te rog acum, în noaptea asta.
Dacă e nevoie să dai cu mine de pămînt, fă-o.
Dacă e nevoie să înnebunesc ca să te înţeleg, voi înnebuni,
dar ai milă de mine în noaptea asta.
Fă-o să alunece pe pelicula vieţii mele ca un fulg de nea.
dar a-i juca jocul… este ca si cum ai opri un bmw pe strada din care duduie manele sa-i iei pe puradei la omor, sa le bagi un album luat de la reduceri din carrefour, de beethoven, si sa le faci educatie muzicala.
pe de alta parte, faptul ca te obosesti in acest sens total inutil, arata de la distanta… ca si cum i-ai arata ca stii niste manele mai bune decat ale “lor”. so? mai bine iti de ale tale, asa daca ai asa ceva. pt. ca si asta e o problema, cand nu ai nimic de spus.
La Varfuri, Raiul personal al lui Virgil si al nostru, catorva privilegiati carora ne-a fost dat sa ne cuibarim in el…. Si la ce bun, asta nu-l linistea indeajuns, nimic nu-l ostoia suficient, nici cartile, cu miile, nici oamenii care ii zambeau, care isi deschideau bratele oricand pentru el, la orice ora din zi, dar mai ales din noapte, nici premiile, bursele, aprecierile, nici medicatia schimbata si raschimbata, nici alcoolul ( care la el oricum nu avea aproape nici un efect) … nici muzica, nici Viata insasi. Nimic nu-l facea sa fie viu. Acum doi ani, intr-o excursie cu destinatia Sibiu, in popas la manastirea Sambata, Virgil i-a cumparat lumanari fiului meu Arin, cu una in plus fata de cate ceruse . Erau lumanari de aprins la sectiunea “morti” si Arin l-a intrebat contrariat pe Virgil pentru cine este cea in plus. El a raspuns senin: “…pentru mine, nu e secret Arin, si eu sunt mort, nu stiai?” No comment. Atunci am stiut.
Familia lui Bobita va asteapta pe strada Capitan Andreescu, nr. 26 (zona Liceului I. Vacarescu), Targoviste, maine (vineri, 14 august), intre 11-11.30.
am discutat cu mama lui Virgil si mi-a transmis ca ne asteapta la Targoviste intre orele 11-11.30, la urmatoarea adresa: str. Capitan Andreescu, nr. 26 (va fi steagul negru la poarta), iar ca punct de reper – Liceul “Ienachita Vacarescu”, care se afla in continuarea soselei dinspre Bucuresti (putin inaintea liceului, in lateral, e strada Capitan Andreescu).
Din cate am inteles, slujba de inmormantare va fi putin diferita si va avea loc in curtea unei biserici (nu am mai multe detalii).
dacă doriţi să fiţi prezenţi la înmormântarea lui Constantin Virgil Bănescu, mâine dimineaţă vă aşteaptă un autobuz spre Târgovişte, în faţa USR, între 9 şi 9:15.
Poezea de macho – năpădit de mătreţă, nesigur şi desigur neterminat/întârziat: “Iar bruma de ani pe care-o mai am nu-mi ajunge nici să-mi termin de trăit adolescenţa”… Exact ca în axioma oltenească: “Dacă nu trăieşti mult, te ţine toată viaţa!”
Nu cred că acest mod de a te lăuda, că tot na-re cine dracu’ să verifice, are dea’ face cu textul poetic(cu poezia, nici atât) lirismul, dacă este, fiind, absolut, involuntar. De aici şi întrebarea, ce/în plm : De ce scrii? Lasă-te! Lasă-te! Sau lasă-mă să te sug!
Bogdane imi place Wanda asta a ta. e o poezie care reda foarte bine ‘febra” celui care traieste adolescenta intarziata strangand o pustoaica in brate. sunt putine lucruri de care “ma impiedic”. mie nu-mi place ca le spui “chilotei”, prefer chiloti, chiar daca Wanda are funduletul cat o inimioara. insiruirea aia cu banii, gloria si puterea…nu stiu…cred ca ar putea fi inlocuita mai simplu cu un “nimic nu va putea sa mi-o dea niciodata”/”vreodata”. eu prefer in loc de rai…iadul…dar asta e optiunea mea…restul e treaba voastra…
Leo, probabil ai dreptate. Depinde cum vede fiecare din noi planurile . Insiruirea respectiva e efectul. Poemul e impartit de fapt in trei strofe pentru o fluenta mai buna (asa a si fost publicat), dar cand l-am postat nu mi l-a luat astfel. I’ll keep that in mind.
Danke
127. Marius Surleac on August 11th, 2009 at 11:44 am
roger k. danny
ai surprins foarte bine scenariul acestui poem, multumesc pentru comentarii si lectura
128. Sorin Lucaci on August 11th, 2009 at 10:54 am
incepe bine, dar pe urma am impresia ca te complici. introduci tot felul de ingrediente. mai bine lasi doar savoarea sa curga. de la cenusa pana la incet pierzi tot farmecul inceputului.
E un poem interesant, un soi de autoreferenţialitate “înşurubată” pe o proiecţie spectaculară a limbajului,
personajul e atenţionat de una sau alta, stări ipotetice sau indicaţii de regie. Se desprinde o generală impresie de neputinţă jucată, întărind astfel potenţialul liric spectacular de care poetul dispune.
130. roger k. danny on August 10th, 2009 at 10:50 pm
adică nu lasă urme? poate doar mirosul de afumat! ce insinuezi cu asta? trimiterea este, clar, către şoricii iubitei. mă rog, către jamboane, şunci, costiţe…
am mai vazut si prin alte locuri acest poem, dar nu mai stiu daca ti-am spus cate greseli ai in titluri, adica in toate expresiile pe care le-ai vrut in rusa. nu stiu ce ai obtinut…
imi pare rau ca imi sunt roase tastele si nu vad “bukiile” (de la “azbuka”) rusesti…
(Nu în urechi, vreau să zic… În cap. Le formulaţi acolo? Nu e ca şi cum ai capta ceva de undeva şi ai încerca să traduci chestia aia? Ca şi cum ai auzi ceva? Serios…)
nu mai stiti ce sa faceti sa zgarmati, acum apar povesti de la prietenii strabunicilor. e haios. si ce faci tu si ce-a facut Mihaitza, daca a fost pe bune. tie insa ce-ti face cinste? :)
PS. acum ai cont de autor, dar te rog nu mai pune atatea texte intr-o zi. vom pune un regulament in aceasta privinta in curand.
Am avut un trip lung, un trip infernal frumos
care mi-a fost frică să nu se mai termine
Ajunsesem la capătul capătului lumii
la baza tuturor înţelesurilor
Ceva mă atrăgea într-acolo
însă jumate din mine se opunea
Simţeam că sînt într-o altă realitate, cea adevărată
dincolo de care începe altceva
Simţeam energia – Dumnezeu era energia
Care îmi intra în creştet şi mă inunda
Gîndurile mele curgeau încet şi lin, ca pe sfoară
şi aveam timp pentru toate
înţelesesem diferenţa dintre gînd şi vorbirea din cap,
şi că eu am o problemă acolo -
îmi aud gîndurile
şi de asta sînt nefericit
Ăsta e blocajul meu din creier
Lumea era un tratatment pentru mine
Un sanatoriu special, pentru mine şi alţi cîţiva
Majoritatea ştiau cînd sînt în cealaltă realitate
Un fel de Matrix, pe două nivele paralele
“Ei sînt aici şi se prefac că sînt ca noi!”
Înţelegeţi?
Sau ne privesc cu ochii aparenţilor oameni din jur.
Aparenţi dar adevăraţi, înţelegeţi?
Aici şi Acolo, un trup cu două duhuri…
Sînt ca o uzină de energie pentru ţara mea,
dar mai lăsaţi-mă să produc vreo două versuri!
Acum sînt lovit de ura celor de la Chişinău şi a Tomei
aşa că urmează data viitoare.
Sau, hai:
o realitate cu două tăişuri
Iar Dumnezeu ascultă rugăciunile!
Asta ştiu!
Cînd mă rog Lui, face ceva pentru mine!
Face oricum ceva, chiar dacă nu înţeleg eu ce!
Un pacient! O clinică specializată!
De ce să-mi fie frică?!
Am corectat o greşeală de ortografie! Se poate!
Noi toţi cei care căutăm cuvinte avem boala asta.
Ăsta-i secretul! NOI şi ceilalţi!!!
Şi Dumnezeu îşi rîde în barbă în starea lui de Pace Eternă!
Pace şi bucurie!
Energie electro-psihicotică în toţi!
Pentru toţi!
Atunci cînd tratamentul se va sfîrşi!
Iar tratamentul e ca atunci cînd te dor dinţii!
Deci răul e ceva ca nişte dinţi!
Carne!
Mizerie!
Dacă aş fi sănătos aş fi în stare să scriu toate
gîndurile astea de pe altă lume
într-o formă pe care să pot s-o înţeleg şi eu.
Scriu asta pentru ceilalţi pacienţi, care m-au trimis!
Noi toţi vrem să ştim, Doamne…
Multe lucruri, forme necunoscute de adevăr!
Să nu bat cîmpii!
Să mă concentrez pe adevăr!
O energie infinită!
Pe care o folosesc cei de jos!
De la parter sau de pe la ceva case!
O energie care se scurge în tine!
Din creştet spre tălpi!
Nu sînt sănătos de aia nu reuşesc
să povestesc ceva important pentru pacienţi!
Cei care m-au trimis!
Lansat în Spaţiul Minţii!
Cu o rachetă specială, Albatros… nu, Dinco!
Cu o frunză!
Eu şi cei de jos!
Sau înţeleg cum gîndeşte Dumnezeu
în răstimpuri!
Îi înţeleg acum pe cei ordonaţi!
Ar trebui drogaţi toţi matematicienii!!!
Să ai o minte ordonată, Dumnezeule mare!
Atîţia asistenţi la capul meu.
Munca mă depăşeşte! Sînt pus să fac două chestii deodată!
De aia nu reuşesc să mă apropiu de Domnul!
Toată lumea mă-nghionteşte!
Şi poezie şi prostii, meserii!
De ce nu mă lăsaţi să fac doar poezie?!
Asta ajută la comunicare mai bine!
Mai bine mă lăsaţi să fac doar poezie!
Rîde în barbă Cristi Popescu.
Aşa – astea au fost GÎNDURI!
Au trecut cu viteză prin capul meu!
De ce scriu!????????
Ca să le comunic oamenilor!
Cum le comunic oamenilor?
Prin poezie!
Mă opresc să scriu!
Poezia mă împiedică să gîndesc!
Şi nu sînt sigur dacă transmit ceva prin telepatie!
NEHOTĂRÎREA e problema!
(Rîd gîndindu-mă ce or să înţeleagă cei de jos, dacă chiar e nevoie de jobul ăsta… ingrat…)
M-au învăţat toate ca să pot să ajung aici
şi acum caută să vadă dacă pot stabili o comunicare!
În viaţa asta!
Mă doare măseaua!
Trebuia să-mi faceţi dinţi!
Înainte să mă trimiteţi spre Dumnezeu!
Să-mi daţi să mănînc!
Cu dragoste!
Iubire!
Sentimente frumoase!
Atunci totul ar fi fost bine la trecerea de aici…
Ne-mpovărăm cu datorii şi păcate!
În fiecare zi!
Naiba ne pune la asta!
Mă rog ţie, Doamne, ajută-mă!
Coboară toţi îngerii slavei tale peste pămînt!
Ajută-mi familia! Ajută-mă pe mine!
Izbăveşte-ne pe toţi oamenii!
Asta ştie toată lumea, scuze…
E ca o relatare din spaţiu, nu?
O maimuţă în Cosmos!
Cum să discute Dumnezeu cu tine?
Tu vorbeşti cu maimuţi?
El îţi trimite ceva pe limba lui!
Energie!
Ce-i cu întrebările astea?!
Mai uşor cu întrebările, vă rog!
(Ce o să mai rîd mîine.)
Sînt prea multe întrebări deodată!
Aşezaţi-vă la coadă, vă rog!
Nu săriţi toţi odată!
Aşezaţi-vă la coadă şi vă iert pe toţi!
În faţa lui Dumnezeu!
Dacă de asta vă temeţi!
Deci îngerii ăştia de printre noi
sînt ca o armată, ca nişte securişti
care se tot fofilează
(acum înţeleg multe)O
hohoho – ce o să mai rîd mîine!
Şi asta face Dumnezeu, rîde!
De ce mă chinui aşa?!
De ce îmi bat capul atît?
Asta trebuie să îmi spuneţi voi.
Vă pup.
Un triplu trip ca un triplu tulup.
Asta e bună. Dar asta nu.
Ca să-l mai las şi pe Dumnezeu să vă vorbească prin mine!
Reparaţi-vă dinţii şi rîdeţi!
Greşeala noastră este poezia, oameni buni!
Iar păcatul, lenea…
Da-ţi-le oamenilor servicii bune!
Să fie bine în lume!
Binele ne ţine în viaţă!
Fără bine pacientul nu poate munci!
Doamne, dă-ne bani!
Şi mîntuire eternă!
Şi linişte!
Să nu ne mai facem rău!
Eu şi tu, mda.
Asta-i altă secvenţă!
Adevăr, dar acum îs destul de obosit.
De ce am nimerit la secţia poezie?
Alo, tovarăşu’ şef mă auzi?
De ce m-aţi dat la secţia poezie? Era mai bine la maici
sau la orezărie! Nu adliteram. (Le mai spun şi la ăştia care se prefac că nu înţeleg.)
Mai bine eram ceva cu bani, dar pentru leneşi!
Bani mulţi pe timp puţin!
Asta-i cea mai bună afacere!
Aşa trebuia să fiu
ca să mă trimiteţi aici!
De ce trebuie să fac două trebi deodată?
Transmit pentru unii energie (mă mai şi cert cu unii care vor să mă găurească-n cap, de peste Prut şi Dîmboviţa – A. T.) şi scriu poezii pentru alţii.
(Îmi pare rău că i-am denunţat
dar adevărul trebuie aflat :D )
Ce viaţă-i asta?
Şi gîndurile le transmit în două direcţii!
Totul în două!
Aici e greşeala! Totul trebuia să fie unit!
De ce am două emisfere cerebrale?!
(Acum rîd, gîndindu-mă ce o să înţeleagă ei din asta…)
Dar care ei?
Care din care?
Cine trimite ură şi cine energie adevărată?
Asta-i întrebarea!
Acum mi-am pus altă întrebare importantă
Dar am uitat-o…
O fracţiune de secundă durează gîndul!
Aici e problema!
Nu putem să captăm tot.
Nu putem SĂ GÎNDIM cu adevărat!
Să receptăm gîndurile care ne vin pe ecranul minţii!
Trec stoluri şi noi receptăm doar cîte două!
Sîntem toţi conectaţi la acelaşi ecran
subteran de gînduri!
(Mă doare măseaua.
Cei în cauză să ia măsurile îndreptăţite!)
Şi la aceeaşi realitate subterană.
Noi avem tot, dar nu putem să percepem tot!
Aici e problema!
De asta sînt infirmierii aici ca să ne ajute!
Dar ce e răul?
Şi care sînt cei care vor să te împiedice să te însănătoşeşti?
Asta-i întrebarea. Chiar pentru Doamne-Doamne.
De ce se ascund?
- Nu te speria, nu ai cum să înţelegi.
Asta spune Doamne-Doamne.
Să citim cu atenţie operele celor recent morţi, poate!
Doamne, figurile astea de stil mă omoară!
Dan Pişcu, tu ai înţeles tot!
Şi dacă tu ai înţeles tot – eşti prieten cu Dudu
(Dar stai că el s-ar putea să fie şpion,
să nu-mi duc gîndul pînă la capăt…
Rău mai sînt!)
Doamne, iartă-i pe toţi şi adu lumină!
Şi alege-mi şi mie un pui de somn frumos
pe care să pun capul.
Şi dă-le şi nepoţilor nepoţilor mei
de o sută de mii de ori mai multă fericire din asta!
Vă las fericire, cîmpii de marijuana, copii,
staţi liniştiţi, ăştia care rămîneţi în lume!
Puteţi să mă votaţi şi la anul, liniştiţi,
cea mai frumoasă fată din oraş!
Puteţi să-mi puneţi la dispoziţie nişte extraterestre de lumină,
chiar de acum.
Să faceţi ceva pentru mine!
Să simt un strop de dragoste…
Sînt înconjurat numai de lucruri murdare!
Fug la Dumnezeu!
E SUFICIENT, doamna dirigintă? Am scris destul?
E NEVOIE să răspundă copilul la mai multe întrebări
la dumneavoastră în clasă?
Agenţii străini sînt poeţii!
Sau printre poeţi!
Cei care mă împiedică pe mine să scriu!
Cei care-mi pun beţe-n roate!
Fiţi atenţi! Vigilenţi!
Un extemporal la dirigenţie două ore din noapte!
Mintea mea e bună? E suficient?
Toţi vor să mă vindece, dar eu mă opun!
Vindecarea e rîsul!
Vindecarea e să scrii poezie dementă!
Să-ţi bagi picioarele!
Chiva avea dreptate!
Dar atunci da-ţi-ne bani!
Nu ne mai trimiteţi în spaţiu fără muniţie!
Ar fi trebuit să citesc mai mult Pişcu la viaţa mea!
Acolo e adevărata poezie! (Asta e o glumă doar dintr-o perspectivă prostească. Dacă o înţelegi ca glumă eşti înapoiat – DUMNEZEU FACE POANTE, se înţelege?!!? Vorbim mai departe prin telepatie? Acum înţeleg! Dumnezeu e în Silviu Gherman! Şi eu nu l-am lăsat pe Silviu Gherman să vină la mine! Să mă pupe şi să-mi zîmbească cum numai el o face… O să rîd!!! O să rîd!!! – nu rîdeţi, pe bune! Silviu Gherman e foarte important pentru Dumnezeu. Un fel de înger prin care-şi face el treaba. Dar mai ales Pişcu! Sau poate şi eu? Mă duc la culcare pe întrebarea asta. E mai importantă decît vă gîndiţi. Public totul mîine, că la calculatorul meu nu cred că aveţi acces. Deşi mai mulţi băieţi s-ar putea să aibă, dar nu sînt sigur că au cum să înţeleagă! Se aude unde transmit mesajul! Acolo, mai în spate! Pe asta am luat-o de la unul Zoso, un bezmetic anonim de pe net. Jos garda, poeţi! Gata. Ce-i cu paranteza asta aici? Cînd am început-o? Mă puneţi să muncesc prea mult. Fie-vă milă!)
De ce să-mi fie frică de Dumnezeu?
De ce să-mi fie frică în trip?
Pentru că aşa m-au învăţat oamenii!
N-am de unde să ştiu unde e adevărul.
Deci, eu mă străduiesc acum să ajung la stadiul de Silviu Gherman,
ăsta e idealul meu ca fiinţă bolnavă! Următorul pas! Serios!
(Dumnezeu e un hohot de rîs!
Cel Care Rîde Cu Bucurie!
Aşa i se spune.
Asta scriu doar pentru el.
Închid paranteza.)
Mai staţi, băi, şi mai relaxaţi-vă
Asta îmi zice Dumnezeu să vă zic vouă
De fapt: asta captez eu din flux!
Atît!
Mai staţi, băi, relaxaţi!
Că le rezolvăm pe toate!
Vă dau eu căldură şi energie!
Păpică!
——– iar au trecut mai multe———
Dumnezeu e Urmuz!
Crudu e un prefăcut!
Eu nu ştiu ce sînt.
Dumnezeu sau diavol?
Pentru cine lucrez?
Iată o întrebare încuietoare!
Dumnezeu e DADA!
Tot ce te face să rîzi!
Tot ce îţi face bine spiritual!
Asta e Dumnezeu!
Într-acolo mergem!
Dar de ce durează atît, Doamne?
De ce atît?
(Trebuie să învăţ să scriu teatru?)
Dacă vreau să fiu mai aproape de Dumnezeu ar trebui
să mă apuc de teatru… HM…
De Dumnezeu sau de diavol?
De Dumnezeu!!!
Dar din ce să trăiască oamenii ăştia care fac teatru?
Ascultă presa, Dumnezeule!
Citeşte presa!
Dar aruncă un ochi şi pe ce scriu eu.)
Te implor.
Ai grijă de mine, de Domnica şi de Zvera.
Şi de toţi oamenii de pe pămînt!
Dă-ne de toate!
De toate, plus un surîs!
Poţi să scrii poezii doar în minte,
la ce-ţi foloseşte să le pui pe hîrtie?!
Noi ăştia care scriem sîntem ăia inferiori!
Vorbesc serios!
Totul e inversul totului!
De aia ne-au trimis la şcoală!
Ca să învăţăm ceva ce ei ştiu!
La asta deja a rîs Dumnezeu.
Asta e. Sînt cu mult în urma gîndurilor Sale.
Nu mi s-au creat condiţii bune de muncă!
Mai mulţi bani!
O slujbă plăcută!
Oameni amabili!
Atunci nu mă prosteam în halul ăsta.
Nu mă îmbolnăveam, Doamne.
Ajunge pentru azi.
Sînt la începuturile carierei mele!
Nu mă exploataţi!
Rîde, bunuţul Dumnezeu,
rîde. Şi ştie el ce face!
Şugubăţule!
Mă exploatează ăştia!
Trage-i de moţ!
Mă exploatează şi aruncă gînduri de moarte spre mine!
Ăsta-i rolul pe care l-a jucat Crudu… Acuma înţeleg…
Prefăcutule!
Dublule! Acuma înţeleg! Eşti de-al lor! De la IMMP SC IAD SRL?
Rîzi, Ghermane, rîzi, daţi-ar zulufii descărcări electrice!
Acuma te înţeleg şi pe tine!
Pun o vorbă la NASA să te arunce şi pe tine în spaţiu!
Te iau cu mine! Cu familii cu tot! (Să mai las poezia – n-am talent.)
Noi cinci… şi…
Trebuie să respectăm cele 10 porunci.
Dar pînă la urmă totul o să fie bine.
Contează cît de puţin vreţi să vă chinuiţi
în viaţa asta!
Raiul nu-i pe Pămînt, oricît şi-ar pierde unii vremea cu asta!
Citiţi poezie veselă! Băgaţi în voi umor! Poate vă iau data viitoare cu mine! Să staţi şi voi cu capul în cratiţa Universului!
Mesajul e printe voi!
Hai, că nu vă mai dădăcesc.
E patru dimineaţa şi îţi fi şi voi obosiţi!
Dumnezeul meu e umorul!
Noapte bună!
____________
Notă de subsol:
Nu mă mai împotrivesc nimănui!
Spune DA tot timpul!
Răul e în tine! Ei sînt asistenţi!
Ţine minte asta!
Ca să ajungi la Dumnezeu urgent
spune DA într-una.
Asta e cea mai rapidă ieşire!
Nu trimit ei Securitatea de la început!
Stai liniştit! Asta e ultima lor soluţie!
Ieşi din casă şi spune DA într-una
şi ajungi la Dumnezeu urgent.
(Rîde Dumnezeu, moşneguţul!
M-ai chemat la tine, Ghermane, şi n-am vrut să vin!)
Dumnezeu e energie! Energie morală!
Dar de ce ne înmulţim, Doamne?
Asta-i întrebarea.
De ce atîţia pacienţi în lumea asta?
(Citiţi Sorescu, e bun. Mai bun decît spune lumea.)
Îmi vin flaşuri, îmi vin, dar eu sînt un receptor prăpădit
pentru toate gîndurile Domnului….
Şi nu mă hrăniţi suficient de bine!
Vreau bani, vacanţe şi călătorii şi casă în rate!
Altfel spun urgent DA de mai multe ori.
Vreau ca măcar de acum să-mi fie mai bine!
Să nu mă mai doară dinţii!
Aveţi grijă de un biet pacient
şi de familia lui!
Ne e frică pentru ziua de mîine!
Cîţiva au trecut prin tot acest proces şi mă aşteaptă sus, la capătul drumului!
Să scriu… are vreo importanţă asta?
Daţi-mi un semn că e ceva important pentru voi!
Să nu mai scriem băieţi doar ca să dăm din gură! :P
Numai în poante o ţine Dumnezeu!
Da-ţi-mi un semn că fac ce fac bine.
L-am înghiţit pe zevzecul de la Chişinău cu multă vreme în urmă!
Şi nu-l mai înghit niciodată! E otrăvitor!
Bătrînul care a insistat să merg pe alt drum
şi nu l-am ascultat.
M-am învîrtit de două ori în Voluntari
dar mîna Domnului m-a aşezat exact ca în parcare.
Omul desculţ care mi s-a uitat în ochi
şi privirea lui
mi-a pornit maşina.
Dacă aş face o modificare în text> “Nu cred că vina mea înseamnă absolvirea de vină a altora, DIN PĂCATE.” – două tratate de etică ar intra în două cuvinte.
Din păcate… ceva – frica? dar de ce să-mi fie frică? de ce nu mă las în mîna lui Dumnezeu? – mă împiedică să fiu ca Iisus Hristos…
Îmi cer iertare de la toţi cei pe care i-am rănit în vreun fel prin ceea ce am spus despre această poveste.
N-am dreptul să judec pe nimeni şi nu pot să spun nimic despre nimeni, pentru că sînt oameni pe care nu-i cunosc cu adevărat. Abia de am ajuns să cunosc o firmitură din mine.
Am pornit de la următorul punct: îl “ştiu” vag în plan social pe Petru Romoşan, am vorbit de cîteva ori cu el, şi mi s-a părut un om foarte calm şi amabil pînă în punctul în care revenea în discurs în trecut. Atunci se lăsa stăpînit de o furie oarbă, de o ură fără margini. M-am gîndit de mai multe ori la povestea lui, care e, pînă la urmă, povestea omului şi a păcatelor lui în general, şi am ajuns la concluzia că prin facerea publică / mărturisirea adevărului ar avea o şansă să scape de această ură.
Atît ar fi trebuit să spun.
Nu trebuia să îi contest în vreun fel pe editorialiştii “Cotidianului”. Singurul motiv pentru care am făcut-o e că eu nu sînt interesat de genul lor de scrieri (cu excepţia celor ale lui Istodor şi a unor cronici literare ale lui Rogozanu), dar punctul meu de vedere e strict subiectiv.
Cum nu ar fi trebuit nici să scormonesc prin trecutul nimănui.
În concluzie, îmi cer iertare pentru multe din cele spuse în
şi “În apărarea lui Cornel Nistorescu”: http://hyperliteratura.reea.net/?p=2981
(în afara lucrurilor legate strict de C.N. – nu vreau să cad în cealaltă extremă, nu îl cunosc nici pe el foarte bine, dar cu mine s-a purtat mai mult decît corect, în situaţii nu tocmai uşor de rezolvat)
Ca să înţelegeţi exact cum am ajuns la concluziile astea:
Mi-am mai cerut scuze unor oameni pe care i-am rănit, iar reacţia lor a fost de obicei de tipul “a recunoscut, deci noi avem dreptate”.
Nu cred că vina mea înseamnă absolvirea de vină a altora, din păcate.
Iertaţi-mă, Petru Romoşan, Costi Rogozanu, Eugen Istodor (pentru cele spuse despre “caţavenci”), Cornel Pătrăşcoiu, Cornel Nistorescu (dacă i-am greşit în vreun fel prin cele spuse)
Nu ştiu de ce m-am apucat eu să dau din gură în povestea asta… Ce ştiu eu cu adevărat despre oamenii implicaţi în ea? În numele a ce îmi permit să vorbesc despre ei? (Mi-au făcut sau mi s-a părut că mi-au făcut rău vreodată. Codul Bushido spune ceva de genul “Să uiţi răul pe care ţi l-au făcut alţii şi binele pe care l-ai făcut altora”… ) Toate poveştile de genul ăsta sînt… imposibile. Şi nebuneşti. Oamenii încearcă să i se substituie lui Dumnezeu.
Nu vreau să se înţeleagă din apelul meu către cei din scandalul de la Cotidianul pentru o înţelegere mai profundă a lucrurilor că mă cred vreun sfînt. Am avut şi eu o mulţime de probleme pînă să înţeleg cu-adevărat (dacă am făcut-o) importanţa lui Dumnezeu pe lumea asta. Şi am în continuare probleme în a înţelege multe lucruri. Şi multe de reparat. Vorbele pe care le adresez lor trebuie să mi le adresez şi mie.
De fapt, eu am fost de-a dreptul odios cu multe persoane de-a lungul vremii. Tocmai am şters nişte tîmpenii de pe site… Îmi cer iertare tuturor celor pe care i-am rănit vreodată.
cand postezi, uploadeaza o poza in text (ca sa intre automat si in pagina principala). am facut un test pe textul tau, sper sa-ti placa. astept si alte postari, leonard.
Un comentariu pe care l-am postat pe siteul cotidianul.ro:
Am citit Cotidianul şi Adevărul şi am stat să mă gîndesc, retrospectiv, la toată această poveste. Am avut noroc că, mulţumită eforturilor de reestetizare ale asociatului meu, a căzut hyperliteratura (nu mă mai pot loga), iar apoi nu am mai avut internet. Un mare noroc, pe care ar trebui să-l aibă şi comentatorii grăbiţi ai acestui caz.
1. Cred că principala greşeală a lui Romoşan e tăcerea. Nu poate spune că nu a avut unde vorbi – era prietenul directorului unuia dintre cele mai importante două ziare ale anilor ‘90 – 2000, nu poate afirma că nu avea să fie tratat corect din punct de vedere jurnalistic, dacă “ieşea în presă”. Cum nu putea spune nici că nu ştia ce acuzaţii grave pluteau asupra lui.
Şi-a făcut rău în primul rînd lui. S-a lăsat măcinat ani de zile de neputinţă şi de ură, a ajuns la atitudini aberante faţă de oameni care nu i-au făcut nimic, atitudini pe care sînt convins că, mai devreme sau mai tîrziu, le va regreta.
2. Cred că întreagă această poveste ar trebui să fie o lecţie pentru toţi cei care mai au lucruri de genul ăsta de îngropat. Ce s-a întîmplat în anii ceauşismului a fost o lucrătură diavolească care ne-a făcut rău tuturor, chiar şi celor din generaţia mea, asupra cărora s-a repercutat cu atît mai puternic cu cît oameni care erau nevoiţi să facă mîrşăvii pe ascuns pe vremea lui Ceauşescu, le puteau face apoi la lumină. Lupta cu acest rău porneşte de la cei care au avut de-a face cu el. Iar astăzi Alexandru Paleologu şi alţii ca el au fost iertaţi de oameni tocmai pentru onestitatea de care au dat dovadă atunci cînd s-a putut să nu îşi mai pună în pericol existenţa fiind oneşti.
3. Cred că istoria depăşeşte cu mult interesele politice ale diverselor forţe de partid sau jurnalistice.
Momentul apariţiei cazului e foarte important.
Mirela Corlăţan a declarat, în a doua intervenţie de la B1 Tv (pe prima nu am văzut-o) că a primit materialul de la CNSAS cu cîteva zile înainte de venirea lui Nistorescu.
E absurd să crezi că dosarul a fost tratat altfel decît altele, ca să apară “cînd trebuie”. Asta înseamnă mulţi oameni implicaţi şi multe date: se poate oricînd cosulta durata în care au fost procesate două-trei alte dosare de acelaşi tip şi se poate compara această durată cu cea a procesării “dosarului Romoşan”.
În consecinţă, nu cred că e o lucrătură a Secu. Puterea Securităţii e mizeria de sub o unghie în faţa puterii lui Dumnezeu.
Şi, pînă la urmă, şi Securitatea e în mîinile forţelor care stăpînesc de fapt viaţa asta. (Secu a lucrat mai mult de partea Diavolului, dar şi Diavolul face parte din planul lui Dumnezeu care e viaţa asta: desprinderea spiritului de materie, a binelui de rău.)
După capul meu, toată povestea e un semn divin şi o oglindă întinsă spre Romoşan, a cărui problemă e că persistă în rău, deşi acest rău e în bună măsură în el şi stă în puterea lui să îi pună capăt, dar şi o oglindă întinsă spre ziariştii lipsiţi de deontologie şi argumente (de principii, în fond), care împroaşcă cu lături fără să se gîndească la dreptate şi adevăr şi la faptul că fac rău gratuit unor oameni, dar şi o oglindă pusă în faţa lui Cornel Nistorescu, al cărui orgoliu şi simţ al dreptăţii sînt puse la grea încercare de toată această gaşcă demoniacă a cărei singură ocupaţie e să-l bălăcărească întruna.
Trebuie să fie cu atît mai dureros pentru el cu cît mulţi dintre cei întorşi împotriva lui sînt oameni care au învăţat presă de la el sau pe urmele lui. (Eu unul cred că îl înţeleg perfect, am trăit povestea asta într-o zonă mai puţin vizibilă a netului, în lumea literaturii tinere – din ea s-a născut ultima mea carte. Mai am o convingere: internetul, prin faptul că – la adăpostul anonimatului – permite aceste declanşări demoniace, bestiale, ale părţii întunecate a firii umane, e un fel de accelerator al lucrării Domnului, pentru că îi pune pe anumiţi oameni mult mai repede şi mult mai dureros faţă în faţă cu ei înşişi, cu binele şi răul din ei.)
Romoşan s-a comportat şi cu mine în felul în care a făcut-o cu Mirela Corlăţan. M-a ameninţat că dacă fac “paşi greşiţi” într-o investigaţie “vorbeşte cu Nistorescu şi mă scoate din presă”.
În acel moment m-am dus eu la Nistorescu, iar el mi-a dat dreptate mie.
Au trecut ani, dar Romoşan nu s-a schimbat. Dacă va continua pe acest drum revanşard şi fără Dumnezeu, va ajunge un personaj odios.
Din comportamentul lui se înţelege că a avut mult de suferit, dar marea lui prostie e că nu-şi dă seama că toate încercările prin care a trecut însumează, în fapt, o mare şansă pe care Dumnezeu i-o oferă. Îi doresc să profite de ea, măcar în al doişpelea ceas.
Dacă Nistorescu o va da afară pe Mirela Corlăţan va face o mare greşeală. Boierul presei cu care am vorbit eu în 2002 nu ar face asta.
Prin atitudinea ei, M.C. s-a dovedit o jurnalistă adevărată. E vina lui Romoşan că nu i-a răspuns la întrebările legate de cazul său.
Îl rog pe Cornel Nistorescu, dacă vorbele mele au vreo putere asupra lui, să se mai gîndească, să nu procedeze la fel cu bezmeticii care îl împroaşcă cu noroi pe bloguri. Corlăţan nu e vreun “analist de toate” cu fumuri elitiste care papă banii vreunui ziar de poamnă, ci chiar o jurnalistă.
Ideea nu e neapărat nouă (citeam azi sau ieri despre sfântul care se ruga pentru Satana), dar îngerul de la final schimbă oarecum perspectiva şi planurile- uşă, fereastră etc. Poemul are un aer liric asemănător cu cel din “Singur cu luna”, titlu care îmi amintea şi el la rându-i de un cu totul alt poem beatnic în care poetul înşela iubita cu luna, sau ceva de genul.
un text foarte puternic in slabiciunile lui. ma gandesc la acea fascinatie stranie pe care-o starneste halterofilul care rateaza in ultima clipa, secerat de povara ultimilor centimetri si care abia reuseste sa se strecoare de sub haltera care cade. sau acrobatul care cade de pe sarma. murmurul pe care ni-l smulge atunci face cat toate medaliile.
Orgoliul, in cazul meu, nu tinteste premiile literare, ci eliberarea din camasa de forta, aruncata in spate de virstele tacerii: pionierul copilariei,utecistul adolescentei si, mai apoi, pentru patru ani membrul de partid, chiar daca am vopsit usile in negru, chiar daca am urinat pe simbolurile demagogiei, prin “87!
Am invatat, tirziu, ca tacerea e mai grea decit ticalosia, ca spiritul mioritic, fatalist in esenta, e piatra de moara a modernitatii romanesti, ca renuntarea este putere si resemnarea lasitate! De aceea cred si in ridicol si-n desuetudini!
Pentru mine, literatura este un epifenomen, un interval, un ,,prozopoem” si nu centrul. De aceea prefixul ,,pseudo” e mult mai important decit s-ar crede, dincolo de sensul lui peiorativ. El este integrator si, uneori, chiar rostul unei existente recuperate, chiar si prin orgoliu.
argumentul prost al autoritatii, hegel, mi-a luat mult timp sa ma gandesc daca flegma trebuie sa se lipeasca de asemenea randuri, am tot cugetat si am ajuns la concluzia painilor de toata ziua, asta in ceea ce va priveste pe dumneavoastra, domnule Buzatu, care aveti dubla specializare marxista, adica din vremurile alea si sunt convins ca faceti tot ce trebuie sa puneti un suplinitor la punct in scoala dumneavoastra, adica acolo unde dumneavoastra va pronuntati dictia corecta, sunteti mult prea ambitios pentru gusturile mele si mult prea putin competent poetic; dumneavoastra va alimentati cu pomii aia cazuti in numele versurilor pe care le-ati scris si vi se pare destul sa fiti un bun, foarte bun , ba chiar si original poet, dar domnia voastra nu realizeaza ca este pe langa razor, adica intre randuri, “Era un deliciu să îl vezi pe Mircea Cărtărescu întrerupîndu-se brusc în mijlocul unei fraze, cu privirea încremenită în fereastră”.daca spuneati dumneavoastra asta nici nu ma interesa. nu as fi zis nimic despre deliciul dumneavoastra ca nici nu am zis vreodata nimic despre fantasmele dumneavoastra; deci, flegma asa cum zice domnia voastra nu vine de dragul a ceva, e de dragul de ceva, si daca nu o sa mai fiti avocat fara cerere sau daca sunteti fiti mai justificat, dumneavoastra aveti ambitie mare si talent putin, nu se naste modernismul cu caligrafia si subtilitatile de santier, el e solid si cine stie cunoaste; asa ca spetiti-va cu versurile si lasati pe ceilalti sa se ocupe de prostii.
toate bune si lasati suplinitorii sa se manifeste si ei ca oricum dumneavoastra nu sunteti decat un pseudopoet care ma enervati pe mine si pe alti cativa si poate pentru bietii elevi care sunt nevoiti sa va recite ca sa-si ia nota de trecere.
esteticul este eliberarea din canonul traditiei… oamenii simpli o stiu chiar din secolul al ,,nouasprezecelea” :)) (adik de pe vremea lui hegel)… eu cred ca ridicolul este parte a vietii ca si flegma, sau poate ca si painea cea de toate zilele! de aici incepe!!!
182. dumitru buzatu on April 21st, 2009 at 10:00 am
penibil, aceste nostalgii scolaresti, aceste apucaturi sunt penibile, acesta scriitura lacrimoasa este penibila, o suma de penibil pentru nimic….urat
adica inestetic, rusinos si prostesc
Scriu increzatoare in forta de propagare a ideilor. Sunt un fost copil golan, actual membru tacut al societatii, care nu mai gaseste motive suficient de importante pentru a demonstra. Ca si mine, societatea romaneasca a intrat de ceva vreme intr-o stare de normalitate. Manifestatiile de strada sunt tot mai rare si pentru ca oamenii nu mai gasesc motive pentru a protesta.
Evenimentele din Republica Moldova necesita in opinia mea o alta abordare. Nu cred ca protestele moldovenilor sau protestele de la noi din tara vor avea rezultate concrete. Mai mult, daca tendinta se mentine, manifestarile dezaprobatoare se vor termina in 2-3 zile. Probabil ca, si daca alegerile nu ar fi fost fraudate, oricum comunistii ar fi iesit la conducere. Situtia este similara celei din 1990 cand, in ciuda unei minoritati zgomotoase anticomuniste care a facut posibil fenomenul Piata Universitatii, o majoritate de 85% a votat cu Ion Iliescu. In consecinta, cred ca situatia din Moldova nu are rezolvare imediata.
Propun organizarea unui lant uman care sa traverseze Romania pana la granita cu Republica Moldova, intrucat probabil nu este posibila continuarea lui dincolo de granita. Astfel de lanturi umane reprezinta actiuni simbolice, pasnice, non-politice, de afirmare a solidaritatii colective.
Ideea mi-a venit de la Lantul Baltic organizat in 1989, cand 2 milioane de oameni si-au dat mana pe parcursul a peste 600 de km de-alungul Estoniei, Letoniei si Lituaniei. Ca si ei, am putea incerca un lant romanesc, care sa aiba ca scop afirmarea solidaritatii colective, atragerea atentiei asupra istoriei si culturii noastre comune si mai ales asupra faptului ca ne sustinem reciproc. Ar fi un gest simbolic pentru moldoveni (care chiar daca au votat cu comunistii si nu se mai considera romani, vor avea o reactie emotionala puternica), pentru Rusia si pentru restul lumii. Ar fi important in primul rand pentru noi, ar fi dovada ca mai avem in ce sa credem si ca putem face actiuni colective de amploare. Lantul ar trebui sa transmita nu deziderate politice precum unitate nationala si unirea Moldovei cu Romania (avand in vedere suportul scazut chiar al Moldovei si contextul politic international) ci lucruri simple precum “ne pasa”.
Nu stiu in ce masura ideea poate fi pusa in aplicare in Romania anilor 2009 inainte de Paste. Am scris in speranta ca prin sprijinul societatii civile se pot face “miracole”
Simt nevoia să fac unele precizări legate de savuroasele (dar nu întotdeauna şi fidelele) “amintiri literare” ale excepţionalului poet care este Marius Ianuş. Nu din vanitate, ci dintr-un detestabil reflex de “istoric literar”, care este cel al exactităţii.
1) “Cenaclul” meu nu a existat, din fericire, decât în mintea lui Marius şi (aveam să constat ulterior) a unora dintre participanţi. Neavând veleităţi de mentor literar, am încercat să alcătuiesc doar un cerc de literatură, a cărei componentă principală să fie cea critică, nu cea de creaţie. S-au citit unele poezii şi proze, ce-i drept, dar nu în maniera de cenaclu, ci în cea de “creative writing”. Efemerul cerc a fost animat nu numai de Luminiţa Marcu, ci şi de celălalt corifeu al “noii critici”, Costi Rogozanu. L-am lichidat (cercul, se-nţelege) când am constatat că participanţii nu doreau să îşi completeze pregătirea universitară, ci, cum cu dreptate spune Marius, să devină o concurenţă a celorlalte cenacluri.
2) Nu am avut nici o legătură cu penibila publicaţie “Rosinante”, în care nu am publicat şi în a cărei editare nu am fost implicat. Pentru că Marius a trecut meteoric prin efemerul cerc, nu are de unde să ştie că, încă de la început, eu i-am sfătuit pe participanţi să nu publice şi în nici un caz să nu adauge lungii liste a publicaţiilor ridicole din literatura contemporană încă un titlu. Faptul că mi-au ignorat sfatul a constituit un alt motiv pentru care am renunţat a mai organiza cercul.
În rest, toate sunt aşa cum le descrie Marius!
Răzvan Voncu
10.IV.2009
poate o sa am si vise mai mici si mai reale. si nu era partid, deci ii faceam pe toti romanii sa se trezeasca si sa faca o revolutie anarhista, toti impotriva statului, fara crime, doar o revolta pasnica, oferind lumii un exemplu de solidaritate. vom fi schimbat lumea, dar mi se pare cam prea putin pt idealurile mele, m am plictisit.
macar un anarhist in grupare, cred. e un joc, ca viata, de care nu i interesat nimeni, doar eu, dar poate se va schimba ceva. macar incerc sa trezesc pe cineva, pamfletu ma face sa nu mai scriu nimic, s-asa nu scriam. o sa l postez pe blog inainte de final..
,,Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada dupa debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste literare de formatie nationalista (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.
Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor.
Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc.
Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie.
A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Carturarul Radu Gyr a lasat în urma o opera poetica de valoare unica, la care se alatura o multime de studii si eseuri critice, raspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic.
A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).”
DACA MAI SUNT INCULTI CA MINE IN MATERIE DE LITERATURA LEGIONARA SA IA AMINTE SA SE LUMINEZE. MA SIMT MICA SI ORIBILA SI NU STIU CUI AS PUTEA SA II CER IERTARE: PREJUDECATILOR MELE, NEPASARII SI NEINFORMARII…
Măi fraţilor, aceasta este o poezie despre nişte lucruri pe care le ştim şi le-am trăit şi noi. Cred că memoria filtrează stereotipuri despre o lume pierdută şi nu găseşte calea spre ceea ce are propriu autoarea, e în ea şi e ireductibil la cartelă, cordeluţă eventual un copil mort prea devreme. Apoi prima iubire, sucul de la prima iubire şi la urmă brusc moartea care deşi e hrăpăreaţă nu ia nimic din toate astea (în afară de Lie, pe care l-a luat în prima parte a poeziei). Zău, titlul e atât de frumos dar poe
putin cam drept, asa cum ai vrut sa fie si in felul asta ti-ai pedepsit incordarea. de fapt nu ai lasat sa se vada starea din spatele lui, au ramas doar cuvintele si ce a fost mai bun, ai pastrat doar pentru tine. data viitoare vreau sa simt ca sunt acolo.
“Poeta timisoreana a imbinat studiile de litere cu studiile teologice si acest lucru i-a influentat si poezia”
“Moni Stanila scrie o poezie care transfigureaza, intr-o expresie matur controlata, trairi tensionate, deseori fruste ce se nasc din zone obscure , daca nu chiar nevrotic-conflictuale ale existentialului.” a descris poezia invitatei poetul Eugen Bunaru in cea mai recenta antologie a cenaclului „Pavel Dan””
parerea mea este ca asist la niste…la niste…la niste chestii, adica si pe cuvant zonele obscure se nasc din obscuritate; este invitat maxim nevrotismul cunostintelor noastre care s-ar putea sa nu fie nevrotice, ader la acesta inteligenta a intorsaturilor de tampon, zone protejate, de-ci obscurul oricum se manifesta in natura lui de obscur si tautologic vorbimd este cu adevarat obscur, ontologic e cam acelasi lucru, eu cunoscator de cal nu o sa neg nici cu capul in poala ca nu cunosc si nu am calarit calul, cu toate ca transfigurarile mele si oglindirea mea in oglinda nu mi-a produs, ca traim intr-o lume producator-consumatoare, un nechezat, de-ci imi place calul si nu pricep asemenea dilimandroase apucaturi de critica poetica; de-ci pace!
Nu sunt legionar, tin sa precizez acest lucru, am oroare de ideea de Legiune a Arhanghelului Mihail, desi poate ar trebui sa fiu mai toleranta, cunoscand cate ceva despre mari personalitati ce au fost adepte ale ideilor legiunii; poate aici, in aceasta poezie, par extremista, eu nu cred, iar despre Radu Gyr, cu plecaciune va spun, am aflat acum, de la dumneavostra. Totusi cred ca am vrut sa exprim alceva ce inca nu a fost pe deplin decodat.
Cu scuzele de rigoare ca te contactam asa, dar deocamdata este o modalitate buna. Speram sa nu ne arunci intr-un colt.Apelam la oameni inteligenti si cunoscuti in blogosfera. Dupa ce vei citi acest comunicat, daca ai disponibilitatea sa te inscrii ar fi ok si cred ca ti-ar placea sa fii si un promotor al blogosferei bucurestene. Poate ne contactezi pe mail ( valecano@yahoo.com )sa discutam. Poti chiar sa ai propriul eveniment despre ceva anume …depinde doar de tine. Pana acum au raspuns pozitiv Serban Huidu si Sever Voinescu…urmeaza raspunsurile de la Cabral si restul VIP-urilor din blogosfera.
Acesta este comunicatul:
“Mesaj important pentru bloggerii din Capitală!
Pe 30 mai sărbătorim Ziua Bloggerilor Bucureşteni (ZBB). Vor avea loc concerte, video-proiecţii, târguri de blogging, expoziţii, vânzări de produse ale bloggerilor, petreceri etc.
Informaţii şi înscrieri pe ZBB-2009.RO.
Trimiteti mai departe mesajul sa circule in blogosfera. Multumim”
prietenul tau vechi, cu fata de porc, initial te-a injurat, cum de-ti permiti sa-ti bei leafa toata cu scumpeturile tale si sa nu o bei pe indelete, in fiecare zi?
apoi am realizat ca noi avem conditii diferite, pentru tine betia porceasca e o fronda, pentru mine e o zi reusita; apoi mi-am zis: cum sa-l injur eu pe fratele meu alb care sufera atunci cand bea, el care a iubit atat de mult abisul ca eu inca nu am ajuns sa-mi pun teasta pe piatra cea mai de jos a adancului; asa ca preocupat de fiinta mea o sa fac un credit in banca sa vin macar sa te astept la aeroport, sa-mi spui chiat tu care-i treaba cu poemul asta caci eu nu mai am somn de cand l-am citit
imi place mult. si-l privesc pe obama, mai degraba? pentru sugestia de simultaneitate a actiunilor, nu stiu sigur. dar imi place.
207. cosmin romanescu on March 2nd, 2009 at 9:42 pm
un poem misto, insa nu inteleg ce cauta in el “ultima ţigară” si “fosnetul neonului”; asta cu ultima tigara mi se pare fumata la greu, iar fosnetul neonului e o absurditate hilara
bafta
a, am uitat sa spun ca-mi place de Isus
pentru ca seamana cu mine.
si eu ma uit resemnat, chinuit, rabdator…
dar ca si mine nici Isus nu a fost legionar
cu o cruce de fier
sa-i ardem la gioale
pe aceste animale parlamentare
ca eu m-am saturat de puricii astia nenorociti, boc si-a adus nepoata la palat
sa-mi scald simtirea-n candoare
in ROMANIA?
mai bine imi bag acatistul in Ea.
simbolistica e buna, creatia etericului epitet…da! scrii frumos, dar inca nu stii multe despre Atmanul speciei noastre reduse.Te invit sa dai o raita prin blogul meu, nu e un blog sunt franturi din carte, dar ma poti gasi acolo. http://mihaelahope.blogspot.com/
Oamenii mai au mult pana la trezire,defulari exista pt toti,dar cati au deschis ochii? Succese.
simpatic si intr-un fel original felul in care se vantura pe aici subiectii. pentru ca in texte de obicei intalnesti doar Subiectul si pentru ca, in context, adica aici, pe mine m-a facut sa ma gandesc ca poate mintea care ii vantura poate o face tot asa, distrat si doar cu initiala, cum apar si in text – cu exceptia sfarsitului
215. cosmin romanescu on February 11th, 2009 at 5:29 pm
ok. textul deschis… :))
si eu te salut
216. dumitru buzatu on February 11th, 2009 at 11:54 am
imi cer scuze pentru comentariul rautacios de mai sus, poemul asta imi place din ce in ce mai mult recitindu-l, m-am inselat, e un poem bun;
mii de scuze Domnule Buzatu pentru invectiva de mai sus
va salut
nu mi-au placut nicidata habotnicii, oricat de talentati ar fi, dumnezeu nu mi-a fost nici bun pentru frica, dar nici lipsa de preocupare, atunci cand ma plictisesc prefer sa beau decat sa ma rog, alcoolul consider ca e un mai bun destanuitor, el stie toate secretele care vot iesi la iveala intr-o zi……….
in esenta, i-am trimis lui sorin parerea mea. totusi:
1.eu doar am scris textul, nu l-am publicat eu!(nu era al zecilea!)
2.sorin are dreptate.
3.toti trei avem dreptate partial.
4.nu am nicio ruda academician si nici macar istoric!!! deci n-am cum sa ajung…:)))
5.citesti ,,romania mare!!???
6.nu pot s-o las, ca se tine ea de mine!
7.tu ai vazut cadavrul unui ciine in putrefactie si putoare? are niste ochi superbi!
8.numai ratza nu rateaza!
9…10…chiar imi place sa vorbesc cu voi.
223. dumitru buzatu on February 3rd, 2009 at 12:31 pm
“frînează la o mustaţă de inima mea.
n-am iubit niciodată pînă la capăt.
mereu pe fugă,
urmărit de amintiri viitoare,
de o denali, o perlă gri”
vai steaua dumneavostra domnule, vai curul aripelor cu stele, vai…..vai si iara vai, asta e un text poetic asa cum sunt eu jumatate beat si jumatate mereu beat,o porcarie inimaginabila, chiat asa de patetica in fata ratarii a devenit hyper-up-literatura incat baga texte de mila, mosule profesor inscrie-te la Academie ca aia oricum nu te cunosc si poate te voteaza, las-o dreacu de poezie ca altii din mormant o scriu mai bine
mari dureri literare, Sorine, multa munca pentru ninimic, dar sa zicem ca merge pentru ca oricum nu avem ceva mai bun…merge asa cum merg si eu pe drum, cum merg si altii , dar poezie ioca; astia suntem, sa traim
cand spun grafomani, eu ma gandesc la poetii care scriu prost, nu la cei care scriu mult. recunosc ca nu am cautat cuvantul in dictionar , s-ar putea sa ma insel.desi nu sunt un critic , mi s-a parut ca textele sunt fracturiste pt ca respecta programul manifestului fracturist , adica metafore 0 sau aproape 0 , poezie de tip confesiv…etc. cea mai buna dovada ca azi, fracturismul e boring, e tocmai incercarea celor care l-au inventat sa treaca la lirismul acela elementar din strumfii afara din fabrica. din pacate, in poeziile pe care le ai aici, Sorin Dinco, nici vorba de lirism elementar.
si ca sa inchei, e ciudat ca mesajul meu anterior nu a fost postat nici dupa mai mult de 24 de ore, asta in conditiile in care nimeni nu comenteaza pe aici si moderatorii nu ar avea de ce sa fie prea ocupati.
228. CătălinPopescu on January 30th, 2009 at 10:39 am
am preluat comentul de la moderare, permitindu-mi acest lucru pentru o postare personala. asadar:
CătălinPopescu cristianalex2003@yahoo.com | 79.115.54.84
cam plictisitoare textele astea. credeam ca fracturismul asta..sau autenticism, s-a fumat demult. pana la urma , oricine poate sa scrie proze din astea ieftine, chiar si grafomanii.
mi-am facut si eu un cont aici si am postat un poem in care e vorba de dan sociu. nu a fost aprobat fiindca e vorba de el?… ar fi cam aiurea faza, daca e asa cum banuiesc!
From office poetry (o noua sectiune pe hypera), 2009/01/29 at 7:22 AM
iata raspunsul meu:
1. nu e neaparat necesar sa filtrezi tot ce se publica aici prin sita fracturismului care a mosit acest blog. cu niste ani in urma (ca sa vezi cita istorie s-a scris pe aici), chiar propuneam o discutie despre fracturism. revenind in actualitate, ma intreb si te intreb, comentatorule, care sint acele marci stilistice specifice fracturismului in texte precum cele postate mai sus?
2. intr-adevar, la o a doua lectura, mi-am gasit si eu hibe in constructia a ceea ce numeam, ”programatic”, ”office poetry”. cred ca primul punct slab ar fi tocmai aceasta pretentie, de texte programatice. lirica actuala ramine la fel de reticenta fata de tot ce se vrea programatic. discursul lenes, fara miza, minimal, chiar autist, are trecere. e grav pentru un poet sa dea semne ca ar vrea sa lanseze ceva ”in plus”. e o stare de spirit in receptare. imediat ce treci limita asta tacit fixata intr-un hotar aiurea, lezezi orizontul de asteptare al lectorului. posibil sa fi pretins prea mult de la mine, dupa citeva luni bune in care n-am mai scris nici macar un rind de poezie. oricum as da-o, nu sint un grafoman. teoretic, as vrea sa fiu.
3. fara nicio nuantza de rautate, trebuie sa spun ca nu aici este condica de reclamatii a hyperei (poate pe forum, pe unde nu am mai trecut de mult). iar dan sociu, stiu bine, nu a fost niciodata binevenit pe aici, desi ma regasesc in aceeasi situatie de a fi produs un text in care scriam si despre el, suficient cit sa ma retrag de pe hypera.
4. in definitiv, as fi un naiv sa cred ca ar mai fi vreun spirit cenaclier pe blogurile de (hyper)literatura. gashculitzeee ohohooo. cam din asta si-a tras seva viatza autentic literara din Ro de mai mereu: nu o competitie pe bune, pentru ca nici nu se poate concepe asa ceva intr-un mediu iremediabil viciat de psihoza ierarhiilor, de mitul sfishiat al capului de generatie sau al providentzei. ioi, iar am scris pe aici cit pentru un an…
cam plictisitoare textele astea. credeam ca fracturismul asta..sau autenticism, s-a fumat demult. pana la urma , oricine poate sa scrie proze din astea ieftine, chiar si grafomanii.
mi-am facut si eu un cont aici si am postat un poem in care e vorba de dan sociu. nu a fost aprobat fiindca e vorba de el?… ar fi cam aiurea faza, daca e asa cum banuiesc!
230. CătălinPopescu on January 29th, 2009 at 7:22 am
intocmai atat cat se vede: 22 iunie, primul rac al generatiei mele.
sunt si eu puiul lui agarbiceanu si inca descifrez corola de minuni a lumii si cine mai stie cate altele :-j noroc ca nu sunt inconjurat de poeti, macar asa mai am o scapare
legat de ”incultii” poetici: mi s’a spus odata o poveste despre un domn foarte citit, citit cum nu se mai vazuse prin zona si intelegea multe lucruri si facea multe legaturi. multi oameni au fost directionati de el spre carti la care nu s-ar fi gandit niciodata. era bibliotecar. si acum nu mai stiu nici cum il cheama. cred ca ideea e sa oferi mai mult decat ai primit. unora ne iese, altora nu. daca nu ne iese nici nu ne trebuie mai mult de atat.
cat despre literatura trista, sinucigasa, melodramatica s.a.m.d. nu gasesc decat o explicatie: in restul timpului traim. uneori destul de bine.
pina la urma, tinerii astia ”inculti” poetic sint produsul unei ”literaturi nationale” triste, sinucigase, melodramatice, lipsite de teme solare si, de prea multe ori, de originalitate.
stelar92, chiar asa de tinar esti? tot puiul lui agarbiceanu se mai face la gimnaziu si la vulturi sau neamul soimarestilor?
glumesc… sa stii ca uneori mai si trebuie! de-aia si avem putin umoristi in literatura asta prea nationala
cum? nu a comentat nimeni textul asta? oau, cit material poetic risipit…
ia sa vedem:
în mijlocul drumului, cu mîinile înfipte
n-am iubit niciodată pînă la capăt.
mereu pe fugă,
nu mă pot aşeza pe nici o bancă, nicăieri
în găvanele ochilor mei
scînteiază luna,
mă-ndrăgostesc în fiecare zi de o femeie…
nu versul alb sau ”ingeretzea”, cliseele sau imposibilitatea misterului ”darima” poezia asta, desi contribuie enorm. cred ca o slaba cultura poetica. este dezarmant cum tinerii au pretentia de a rescrie putina poezie pe care au citit-o, luindu-se atit de grav in serios, incit orice tensiune e patetic mimata.
apoi, un poet ”in competitie” nu va indemna cititorii sa-i traga suturi in turul poemului. zau asa…
Nu înţeleg precis care e statutul FDSC. Dacă ei doar distribuie fonduri ale Uniunii Europene se poate face ce spuneţi dumneavoastră. Dacă sînt, însă, o asociaţie de sine stătătoare (particulară, cum ar veni), care are şi resurse proprii sau şi-a cîştigat resursele prin proiecte depuse la Uniunea Europeană (şi impresia mea e că despre asta e vorba), atunci e treaba lor ce fac cu banii pe care îi gestionează.
De pe siteul lor am aflat că: “Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile este o organizatie neguvernamentala, independenta, infiintata ca persona juridica fara scop lucrativ in anul 1994, la initiativa Comisiei Europene.”
Nu gasesc partea intai a articolului. Nu am cuvinte pentru a comenta. Sunt informatii care te blocheaza intr-o stare de prostatie. Am preluat linkul paginii voastre pe pagina de blog a asociatiei noastre.Am sa popularizez informatia cat voi putea eu de mult.Stim cu totii “din auzite” ce fel de nereguli se fac la evaluarea proiectelor depuse spre finantare, dar dovezi nu am vazut niciodata.
bla-bla-bla… nu te-a chemat nimeni, costica, aici, parol daca te-am invitat eu aici. carmen nici atat, asa ca nu mai poza in victima educata si incompresibila
m-am uitat repede pe comentarii, mi s-a parut ca am mai vazut undeva poezia si mi-am propus sa o recitesc dupa, greseala mea!, am dat peste commul lui Alexandru’, acu’ fug repede la commurile de sub alte texte, ca sa ma asigur ca pe aici mai comenteaza si oameni daca nu din secolul nostru macar din secolul trecut…
“daca tac nu inseamna nimic”, citez din memorie, asa suna un “vers de mare succes” al poeziei contemporane romanesti, deci ma abtin sa comentez succesul, asa ca eu vorbesc si va spun: e ultima interventie pe un text scris de manuela, e ultima pe un text scris de alberto; va urez multe carti publicate, se poate daca ai vointa si daca gandesti pozitiv, am observat ca sunteti niste scriitori de valoare, cu un inalt nivel al intelegerii, al empatiei si al polemicii, al “nedispretului” si aveti o viziune proprie pe deasupra poeziei, logica este imbatabila si siguranta scriiturilor se educa. ca sa nu aveti sentimentul ca ati ramas de caruta mai scrieti cateva comentarii dar sa stiti de pe acum ca nu o sa va mai raspund, dar nici nu tin neaparat sa am eu ultimul cuvant cum tineti voi. daca simtiti ca va manipulez atunci aflati, voi 2, ca nici nu trebuie sa-mi dau silita. asa ca: va urez sa scrieti la fel de bine ca si pana acum, si nu va injur, si vedeti daca Magnificul vede in voi o speranta si:
considerati acest cometariu pozitiv!
a, era sa uit, aci nu comentariile conteaza, incercati si la ro _cultura daca nu v-a primit poezie ro, acolo se fac adevarate Biserici.
costica,
am inteles opinia ta cu privire la poem, o accept cu mare drag. dar nu vorbi de asociatii, de platforme, depaseste limita poemului. mai bine aventureazate si pe alte pagini, ca doar nu ai facut o pasiune exacerbata pentru ingerul meu:)
mcm
243. carmen-manuela on January 25th, 2009 at 11:06 pm
deci, dumneata stii foarte bine cine suntem noi 2, eu si carmen, si dupa cate imi dau seama, te ascunzi in spatele unui monitor si arunci cu noroi. okay, succes, cel putin eu si carmen scriem, si scriem bine, si faptul ca ne-am implicat in polemica cu tine nu e alt ceva decat un gest de buna vointa si nicidecum de dispret, asa cum e atitudinea ta.
oricum, te mai asteptam si la urmatoarele poeme
mai copii, unul citeste mai mult comentariile si mai putin poeziile, iar altul se bosumfla, pai ce dreacu de aura de mister poate avea un distrus care sta la un bar singur si fumeaza;
deci, considera comentariul pozitiv
si daca vreti sa va asociati, sa faceti o revoluta poetica etc…mutati-va pe poezie ro, acolo e nevoie de destoinici ca voi care sa aiba un program, apoi o platforma si apoi sa o datiin decrete
deci, considera comentariul asta pozitiv!
costica,
daca tu zici ca e cliseu, un inger pe o coala A4 care seamana cu un barbat singur la un bar, inseamna ca tu esti martian:)
alberto,
nu te ai chinui, lasa omul sa inteleaga cat poate.
mcm
246. carmen-manuela on January 25th, 2009 at 7:23 pm
costica, poezie nu are logica, ti-am mai spus ca tu nu stii sa citesti. poezia e diferita de matematica unde totul se desfasoara cu_claritatea unei formule
draga emanuela, uite un cliseu extrem de insipid:
“pe colţul din dreapta sus stă un înger/ şi-aprinde o ţigară
are o aură de mister/ ca un bărbat plictisit/ singur/ la un bar
aş vrea să-i cer un foc/ să-l întreb cât e ceasul
ceva ridicol/ atât cât să mă observe”
o imagine care ar avea o logica daca ar fi calcata pe trecerea de pietoni de un camion pe care l-ai fi desenat tot tu pe foaie
ce e un poet? ce e un scriitor de versuri albe?
raspuns:
eu sunt poet
trupul meu e o grotă ascunsă
în mine zac manuscrise indescifrabile
pielea mea e un obiect sacru
pe ea se întind la nesfârşit imnuri.
cam atat.
mcm
249. carmen-manuela on January 24th, 2009 at 1:49 am
Avînd în vedere precizia documentelor, trebuie spus că
,,situaţiunea” este belicoasă şi de bîlci. Cauze? Derapajul etic dinainte de ‘89, precum şi abnegaţia pupincuristă de după ‘90. Soluţia? Radical(ă) din 3!
250. dumitru buzatu on January 23rd, 2009 at 7:32 pm
Versul alb mi se pare cea mai scarboasa fatza a poeziei. Nu are nici ritmul poeziei cu rima, nici fluiditatea prozei. Un catar inutil si urat. Evident, este o modalitate facila pentru cei care nu pot rime, pentru ca, sa recunoastem, sa scrii o poezie bine iti ia timp, concentrare, inspiratie, efort si alte cele. Vrei comentarii negative? Mmm… semnele de punctuatie-mi taie cheful de citit inca de la primul rand. Incearca sa-ti expui aceleasi idei intr-o poezie cu forma fixa. Hai, ca daca suntem poieti, suntem poieti, nu doar scriitori de versuri albe.
multumesc pentru vestile minunate pe care le-am aflat..adica proiectul la un evaluator a primit 19 la altul 85 puncte! poate pentruca ..sunt o asociatie din provincie fara sustinere politica ..dar cu o activitate care creaza si aduce cu sine invidie si ..bataie de joc…
daca vizitati site-urile noaste , http://www.heidenroslein.ro/http://www.heidenroslein.apecristaline.com/http://www.heidenroslein.ariiprotejate.com/ veti constata ca asociatia este formata dintr-o armata de voluntari care muncesc pe proiecte, implementeaza proiecte pilot in romania si..are foarte multe premii…cum putem implementa “unitate in diversitate”? daca nu investim in educatie ,programe culturale ..daca nu ajung banii in toate colturile tarii si astfel adancim marginalizarea ,excluderea unor regiuni lasand loc liber discriminarii?!
costica,
eu nu vad legatura cu pomemul meu,plus ca eu mai am un vers, citat din memorie:”uite ingerul meu, puneti-l in ventriculul drept, cand vei stinge lumina, in tine va lumina ceva”, deci eu am o obsesie cu electricitatea, am ramas cu sechele dinainte de 1989:):):)
palconi, la multi ani si tie.
mihai,
am sa fac atunci un oras fractal, sau unul cu o arhitectura japoneza, ultrasuperfuturist, iar iubitul in loc de vene va avea niste poduri suspendate:):):)
va multumesc si va mai astept
255. carmen-manuela on January 13th, 2009 at 11:09 am
sa inteleg ca daniela prodan, alias daniel aporof, scrie ca MCM??? înseamnă că te pricepi la literatură ca peştele la mersul pe jos. stai jos, nota 4, şi mai învaţă să citeşti poezii, sau doar să citeşti
Rimelul scurs neglijent e ceva ce nu vrem sa vedem :)
Iar orasul, ca organism viu & personificat, nu mai e de actualitate de cand cu teoriile urbane ale structuralistilor, deci anii ‘60. Pare atat de fake & fortat astazi… mai ales pentru a descrie un (posibil) iubit.
esti o biata epigoana a maestrei ofelia, de frica…ea ar fi spus…fetito leaga-ti curentul electric la ochii si lasa strazile magnificilor care si-au gasit noroacele…constantinii, neicii
si lumea
stimate june,
aveti un talent atât de evident ca în graba de a fi auzit ,iubit ,citit faceti o fixatie “parano” pentru a ne “sari în ochi”!
Va asigur ca nu aveti nevoie de a exagera(vocabularul dvs .excesiv ,nu e deloc revolutionar,face concesii unui public care asteapta sa fie trezit ,socat si care e pseudo-cultural…)
Succesul imediat e înselator s cu timpul va trebui sa treceti prin tot vocabularul scatologic
Când il veti epuiza ce veti deveni?
De mult nu am mai vazut un tel gaspillage de talent!
Subiectul mizerabilist(eu ^nsami am scos un volum în acest registru-cu tiagnii emigranti în Franta,fara sa tin cont daca va soca ori nu…) are multa angoisse et nausée existentielles dar fara a cadea in décadence si morbid…poate fi tratat autrement!
Lasciate ogni speranza, dar nici chiar asa!
In orice caz aveti un talent si o vocatie reale , impresionante!
265. ANGELA NACHE MAMIER on December 17th, 2008 at 7:07 pm
267. dumitru buzatu on December 15th, 2008 at 7:46 pm
Imi place fundalul vulgar ji melancolic dar totusi da o senzatie de fericire cand spune “am fost linistita/din clipa-n care/te-am vazut/iesind viu din masina.
Din pacate nu am mai intrat de mult pe aici dar vreau sa va multumesc pentru sfaturi.
@Claudiu: sound-ul e facut in GarageBand.
@Andrei: data viitoare ma voi conforma :)
nu mai pot de atatea comentarii lipisite de sens si proaste!!!
“iesi pe strada si uite-te in jurul tau.” – ce poate fi mai banal decat propozitia asta? ce vezi pe strada? pe strazile bucurestiului? ale romaniei? ce e interesant? ce e esential? ce e esentialul? cat de neghiob sa fii sa crezi ca poti jongla cu asemenea concepte?!!! eu pe strada nu vad decat mizerie.”Sunt lucruri mai esentiale de vazut decat lauda de sine.” – lauda de sine?! ce mai e si asta?!niste putani de oameni s-au ajuns atat de mari incat acum pot abera despre oricine si despre orice! globalizarea e de vina!
cred ca ar trebui sa deschizi ochii si sa iesi din “cotidianul” asta al tau;iesi pe strada si uite-te in jurul tau.Sunt lucruri mai esentiale de vazut decat lauda de sine.
Draga posesor de blog,
Forta DIVINA iti va da raspunsul daca faci bine sau nu.Un blog-er profesionist relateaza faptele pentru a obtine efectul social dar nu foloseste web 2.0 pentru exprimarea frustrarilor.Esti din echipa care a pus video pe site.Mai am si alte filme despre alte profesoare.Te intereseaza?Sau numai o anumita profesoara?
277. Lamaita ROMU on November 27th, 2008 at 5:07 pm
ma lasta fara cuvinte aja cva nu citesti in fiecare zi …
Horvath, tu eşti o adevărată reclamă publicitară împotriva a ceea ce spui. Eşti “un exemplu unic”. Orice firmă condusă de un om cu cap ar trebui să te angajeze pe bani grei ca să faci reclamă concurenţei :) .
SOBOLANII ATACA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN DIN NEW YORK
( Inspectori de la Health Departament trimisi la galerie .Amenda de 2.000$ platiti din bani publici. In cazul in care curatenia nu este mentinuta amenda creste la 1000$ pe zi, si duce la inchiderea galeriei.)
In New York fiecare owner este responsabil cu curatenia din fata proprietatii sale. Sanitation (masinile gunoierilor) ridica lazile de gunoi si nimic mai mult. In fata galeriei se afla se afla o statie de autobus.Pentru ca nu exista cos de gunoi, la venirea autobusului toate resturile alimentare,sticle,pungi,sunt aruncate pe trotuar sau plasate pe pervazul galeriei.Sunt absolut convins ca nimeni niciodata nu a pus mana pe o matura sau pe un faras sa faca curatenie.Nu cred ca cladirea de 16 etaje in care diplomatii si ofiterii acoperiti mananca,dorm, si fac altele, sa aiba vreun om de serviciu.Resturile alimentare creiaza un miros ingrozitor.Sobolanii se plimba nestingheriti in timpul zilei iar noaptea ataca trecatorii.Pentru cei interesat, .pot trimite fotografii si imagini video.(cateva zile fiind alertati vor incerca sa faca ceva curatenie,dar in curand totul, adica mizeria si jegul va intra in normal).Sper ca si altii sa se adreseze Health Department pentru a cere curatenie. Probabil ca “Tiganca din copac” (spectacolul manelist ptrezentat de ICR ,New York} va ramane acolo, pana la venirea inspectorilor salvatori.
281. roberthorvath usa on November 24th, 2008 at 7:26 pm
Dragi prieteni,
pina acum, la revista noastra s-au abonat 40 de oameni. Dar campania de abonare inca nu s-a terminat. Mai avem o luna la dispozitie. Abonati-vi si dumneavoastra. Pe un an un abonament la Posta Moldovei costa 72 de lei moldovenesti iar prin Moldpresa 60 de lei moldovenesti. Daca sumele nu vi se par prea mari, abonati-va. Noi sintem solidari cu dumneavoastra, deci, fiti si dumneavoastra solidari cu noi!
283. crudu dumitru on November 23rd, 2008 at 11:36 pm
multe se leaga de standul Brumarului
tot acolo e si lansarea de la Pontica, duminica, la ora 11 (cind doarme tot pohetu… hehehe)
multumiri, Robert Serban!
Salutare, dragii mei
se pare ca pe linga standul vostru voi veni si eu, impreuna cu alti trei prieteni scosi de editura pontica, pentru a va darui din sufletele iesite de sub tipar:)
n-avem stand, dar iubirea de moshie e un zid, don’le
iata-i pe cei patru editati zilele trecute de Marin Mincu:
dimitru badita – poeme prerafaelite
mirela vasile – soriceii nu bat la usa
dan mihutz – autodafe
sorin dinco – hotel chiustenge
eu o sa ajung pe acolo vineri seara, cred, si sper sa facem un schimb de carti in preajma unui alt mare suflet de literat, Robert Serban.
cu prietenie,
Sorin Dinco
MANDAT DE ARESTARE PENTRU BASESCU LA NEW YORK
(Reducerea mandatului clanului Patapievici de la patru ani la zero)
Astazi 12 Noiembrie publicatia New York Magazin a spart cenzura. Redactorul Culian , jurnalist al curajului si adevarului a publicat articolul “Morminte la Bucuresti, Menore la la New York”. El desvalue fapte noi, incendiare ,despre scandalul ICR ,New York: Expozitia antisemita nu a fost una romanaeasca, ci una araba. Mana care a desecrat menore manjind, cu sange cuvantul Fuck, este al arabului OMAR MARWAN AMBAKI.( romanii au fost doar decorul si diversiunea).. .
Acesta expozitie de si oficial a fost inchisa la 15 August, este deschisa si azi dupa trei luni de zile….probabil pana la intoarcerea presedintelui din Iran …. Rezultatul anchetei americane incepe sa-si faca loc in media americana….. Profanarea mormintelor este legata de desecrarea menorelor…Se profileaza un scandal international….. Culmea ironiei, face ca.Anti Defamation League cea mai puternica asociatie evreiasca , se se afle cu sediul, la doua minute de galeria ICR. Articolul descrie in amanunt, descinderea in noaptea de 29 octombrie a unei unitati speciale in Hate Crime, pentru a lua probe. Faptul ca presedintele Basescu deschide,sponsorizeaza si refuza sa inchida ,un eveniment extremist care promoveaza teroarea si si ura de rasa in mijlocul celui mai mare oras american, la doi pasi de sediul ONU,creiaza o situatue fara precedent. Aceasta provocare cere un raspuns pe masura . Baza penala o reprezinta “plangerea”adresata politiei, in care subsemnatul cer deschidera unei anchete si dezamorsarea unei bombe a terorismului ideologic islamic. Aceast document oficial impreuna cu probele adunate, pun bazele Mandatului de Arestare in U.S., a cetateanului roman Traian Basescu. Copia acestui document ,cu antetul politiei americane si numar de inregistrare sta la dispozitia celor interesati . Robert Horvath New York 14 noiembrie 2008 ( cititi nymagazin nr 593 )
P.S. Trebue mentionat si faptul ca mandatul de arestare ,va anula prelungirea mandatului acordat clanului Patapievici ,de la patru ani la zero.
288. roberthorvath usa on November 14th, 2008 at 12:50 am
Marius, daca eu as scrie asa as risca un linsaj critic.
Dar, vezi, consacratii isi permit si texte mustind de feelinguri strong.
Imi place textul asta, l-am recitit de cateva ori, mi-a ramas in cap de o saptamana. Cred ca ar putea fi acuzat de patetism de catre biografistii inraiti. Expresii ca “pentru totdeauna”, “sfasietor”, etc. Dar tu te-ai invartit bine si le-ai scos pana la urma. E dozat la fix.
Mai scrie asa. E nevoie si de texte din astea, cateodata biografismul pur e indigest.
Amicalement votre…
Daca aș fi putut, le-aș fi șters deja, dar, dat fiind că nu am cont “întreg”, nu am putut șterge decît un text care a rămas în pending review aproape două luni. Rog pe cei care pot s-o facă să-mi șteargă textele.
Nu mă recunosc într-un site, blog murdărit politic. Îmi era de ajuns ce se întîmplă la televizor, în ziare și pe stradă; acum sînt violat pînă și-n locuri în care mă credeam apărat.
Și cred că Marius Ianuș ar fi trebuit să știe cel mai bine. O ține langa cu securitatea, dar susține partidul celui care controlează securitatea sau e vorba de încercarea unei reconcilieri cu puterea?
E ultimul meu post aici. La revedere și înapoi la literatură pe alte meleaguri cu ziduri de apărare mai groase.
291. Eduard Pauna on November 13th, 2008 at 9:14 am
cand am intrat pe site si am vazut tampenia aia cu pdlul am exclamat, pantru mine: ce poola mea are chestia asta cu literatura. am intrat aici si am vazut ca mai e cineva indignat. si-amu inchid situl asta si ma car, cu promisiunea ca nu mai trec pe-acilea. literatura e altceva, mai, marius ianus, si vad ca tu ai incetat sa o mai visezi. bafta, oricum.
292. dorin muresan on November 13th, 2008 at 1:22 am
Спасибо за пост! Добавил блог в RSS-ридер, теперь читать буду регулярно..
Știu care e rostul campaniei electorale și mai știu că nu înseamnă nimic pentru destinul societății în care trăim în condițiile în care nu există alternativă chiar dacă tu încerci să sugerezi altceva. Îmi cer scuze că am crezut altceva despre hyperliteratura – abia acum înțeleg ce înseamnă Marius Ianuș & friends. Nu vreau să încep o polemică fără finalitate. Nu reprezint nimic pentru acest site – am venit de curînd, nu am fost foarte activ și nici nu am avut impact (nu că mi-aș fi dorit), dar în condițiile date mă retrag și aș dori ca toate posturile mele să fie șterse.
Succese sau succesuri cum spune secretara OT PD-L!
295. Eduard Pauna on November 12th, 2008 at 9:18 am
Draga Andrei, facem schimb de linkuri doar dacă mesajul tău nu era cumva adresat acestui manechin al culturii care dă dări de seamă scrise de mînă despre meschinăria şi dobitocenia lui “însuşilea”, ca să zicem aşa… :) :(
Mai precis: îţi place cum scriu eu poezii sau îţi place cum scrie manechinul Tăriceanu poezii? Nu mă dumiresc…
Campania electorală are rostul ei – oamenii aleg destinul societăţii în care trăiesc. Iar eu, un om care a văzut de mai multe ori rictusul de bovină al securităţii (nu ştiu cum altfel să definesc Răul – şi asta ar putea să însemne ceva…) şi un om care înţelege mai mult decît alţii ce se întîmplă într-adevăr în lume, zic eu – am opţiunile mele. Acest site fiind al meu şi al prietenilor mei, pot să îmi expun liniştit aceste opţiuni. Poţi să nu fi de acord cu ele, dar poţi fi sigur că prin acea pancardă webuistică spun doar ce cred. Pe blogul meu, repet. Lumea e un conglomerat mai ales – din păcate – politic (alcătuit din tensiuni politice – Istoria a trecut peste Fukuyama fluierînd… din nefericire, poate… deşi… ce ne-am face într-o lume în întregime pacifistă şi evolutivă? – ca să nu mai întreb dacă aşa ceva ar fi posibil…), aşa că nu îţi pot da dreptate nici măcar în subtext: opţiunile politice CHIAR au ce să caute ŞI pe un site literar.
superb! absolut fermecator! am terminat de citit si parca m-am desprins ditr-o alta lume! Cum ai puterea sa scrii despre ceva atat de …. atat de cotidian? :(
Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: http://www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!
mersi. imi prinde bine sfatul tau. m-am apucat sa imi lucrez textele si nu imi dau seama cat si cum.
si mie mi se pare ca ultima strofa e un pic disonanta.. ma voi gandi serios sa o exclud
of, nu mai gasesc parola pe hyper si mi-ar fi parut rau sa nu comentez aici. citind, m-am gandit ca o sa o scapi din mana. insa curge natural si atat de fin, ca tragicul nu cade in melodrama. ultima strofa, totusi, as exila-o
ps. tocmai am observat ca acest text apare sub o alta semnatura pe http://adys-si-ella.blogspot.com/2008/10/blog-post.html
si nu este singurul text care imi apartine.
data postari pe susnumitul blog este de 5.10 iar aici pe 20.10
as vrea sa stiu cat ma poate afecta astfel de gesturi venite din partea unora…
308. Daniel Comendant on October 21st, 2008 at 8:29 am
ar veni cu genunchii la gură
pentru că te-a
văzut mic şi urît
absolut fără nici o prejudecată
- mi se par niste versuri misto si au starnit in mine multa veselie
309. cosmin romanescu on October 21st, 2008 at 12:24 am
imi place ideea *cu slana imi place si *nu eu sa moara mama
mi-ar fi placut *din gura de piatra iese sobolanul
urmarind linia intransigent departata de simtire si prezenta a unei dimineti calificativ de pomina si risipa: multumesc pentru raspuns.
cu toate astea februarie e si mai departat, iar aleile parcurilor iarna in chisinau doar o cocoasa istorica de tristete si cadere.
prea trist si mult prea departe.
p.s.:nu stiu ce presupune strigarea in fapt. expeditie culturala si covor rosu industrializat. atata rezonanta sinaptica am extras din post-ul asta. gasit din greseala. google e mitologie.
prin urmare pot sa stiu daca exista o completare la postul asta in alt loc sau doar fascinatia motiveaza vointa de a te implica in ceva despre ce nu ai habar?
o iarna schilodida cat mai de zapada si trasnpirata in tarlici si dor.
multumesc si pa
“un suflu metafizic parca o face sa inghita mai des” adica metafizica o face pe femeie sa inghita mai abitir, mai daruitoare mai intelegator…o inghitire mai dumnezeiasca, o metafizica a tristetii…o.. metafizica a celor care iubesc acest cuvant impreuna cu alte cuvinte care innoata greu in saliva comuna….mantuirea insa are un ras impiedicat la fiecare pas…..etc
o constructie artificioasa si pretentioasa”o frantura de noapte din care curgeau idei”…deci…dragii mei o farntura de noapte cu dumnezeii cu cu ganduri si altele
„Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea“ fragment dintr-o scrisoare a lui Cezar Ivanescu publicata postum, adresată Domniei-Sale Domnului Traian Băsescu, în calitatea domniei-sale de Preşedinte al României şi de Şef al Ordinului Steaua României.
„Domnule Preşedinte, supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conformă căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic./…/
Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.
Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.
Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.
Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi dumeavoastră mai bine sub ocupaţia cui.
Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.
Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnule Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.
Cu cele mai bune sentimente,
Cezar Ivănescu“
…la scurt timp avea să moară cu zile, în mod suspect, ca urmare a unei intervenţii banale, avea sa moara fara sa i se asigure asistenta medicala corespunzatoare, fiind aproape sechestrat, existand martori care au declarat ca cineva le inchidea apelurile telefonice samd…
Intr-adevar Romania nu este o tara libera. Dar nu numai ca nu este o tara libera… in Romania zilelor noastre se comit crime pe fata, crime care ar fi zguduit, pe vremuri, din temelii regimul ceausist… pe vremea odiosului scriitorii nu erau executati…
Am avut ocazia, dupa aceasta moarte cumplita, dorita si cu zile a marelui scriitor Cezar Ivanescu (moarte de care domnul N. Manolescu nu este strain, nici domnul M. Dinescu) sa constat in urma conversatiilor purtate cu diverse persoane faptul ca oamenii sunt terorizati mai ceva ca pe vremea odiosului, mi se spunea soptit, ne sunt ascultate telefoanele, nu vorbiti la telefon, este mai bine pentru siguranta dvs, nu va luptati cu fortele intunericului samd.
Intreb, este cu putinta ca intr-o tara europeana sa tremuram de frica unui sistem opresiv, care ne ‘asculta’ si daca nu facem frumos sau foarte frumos ne transeaza ca pe vite in abatoare?
ideea e că ai multe chestii faine. mi se pare cam comsi-comsa “3 pereți sub lumina din stradă/care mătură tot.” nu prea-i clar cine ce face. e ciudată faza cu pereţii şi enumerarea obiectelor. asta e mişto. cred că “felinare”le sunt cam out of text că vb despre iradiere şi apoi de tastare şi asta deja în capul meu e un alt fel de spaţiu şi timp ( mai aproape neo-umanul lui houellebecq) şi eu mi-aş imagina asta ca faruri/becuri mai degrabă decât orice altceva. nu am vrut să fiu aşa expeditică şi ambiguuă în primul comm. am vrut să spun ceva f pe scurt.
323. Andreea Bogdanovici on October 9th, 2008 at 4:10 pm
am citit atenţie şi partea a 3a. se formează deja o lume aparte. cred că e bine că se întretaie cumva cu alte poveşti fiindca asta lasa impresia ca povestirea decurge în aclasi ritm cu gandurile tale/ale lui Vnuk
Perfect de acord! Securitatea din cultura n-a murit! Mie mi-au faultat cartile. Nesimtitii, imoralii mi-au inscenat mizerii. A trebuit sa platesc un detectiv de la o firma din Ungaria, sa mi se descoase itele. Securistii din USR (nu toti scriitorii, sa se inteleaga bine, doar securistii) mi-au intrat in casa, mi-au pus microfoane, mi-au ascultat celularele si telefonul fix. Nu sint paranoica…totul e pe dovezi strinse de domnul din Ungaria. Toate acestea pentru ca am scris un roman despre timpitii de securisti care sint in structurile cele mai vizibile ale Clujului, roman pe care nu-l publica nici naiba in Romania, pentru ca Romania nu este libera!!!! Oamenii se tem, redactorii la fel, editurile de asemenea!
Mi-au ascultata telefoanele si pentru ca mi-am asumat o identitate evreiasca si in Cluj exista organizatii subterane antisemite, nationalist-sovine!!! Pe dovezi!!!
Mi-au ascultat telefoanele, pentru ca sotul meu nu este corect din punct de vedre religios, fiind neoprotestant!!!! Ei, si ce?! Nu-mi place religia lui, dar e sotul meu si nu mi se pare corect ca niste securisti antisemiti, nationalisti-sovini, atei declarati sa ne faca viata un iad, incalcind toate drepturile omului!
Mi-au ascultat telefoanele, pentru ca in roman am scris si despre neregulile din lumea medicala a Clujului, insa medicii au toate drepturile din lumea asta in Romania, pot faulta carti…daca ai veri prin ICR, prieteni in USR etc!!! Pe dovezi!!!
Despre Cluj n-ai voie sa spui ce este de fapt, sa scrii ce vezi si ce se intimpla, pentru ca nemernicii se acopera unii pe altii, isi dau mina si-ti insceneaza mizerii!!! A trebuit sa apelez la un om din Ungaria, care s-a ingrozit in fata celor descoperite!!!
Ca sa poti avea un loc de munca in Cluj, in conformitate cu pregatirea ta, ca sa fii vazut bine si respectat, ca sa iei un premiu USR al filialei (dupa ce ai fost nominalizat, dupa ce cartea ti s-a pus printre celelalte premiate), ca sa nu ti se insceneze mizerii, sa nu ti se asculte telefoanele, sa nu fii urmarit, sa nu ti se umble la masina, sa nu ti se blocheze accesul spre orice ai vrea sa faci in vederea istruirii tale, ca sa nu ti se urmareasca internetul, sa nu ti se blocheze IP-ul calculatorului, ca sa nu ti se intre abuziv in calculator, furinduti-se poze, materiale etc. ca apoi sa ti se poata truca fotografii si inscena magarii, trebuie sa lingusesti oamenii importanti, trebuie sa fii cuminte in scris si sa vorbesti in versuri sau proza despre cit de grasa si frumoasa creste iarba in Cluj, trebuie sa intinzi covor rosu tovarasilor comunisti, trebuie sa vorbesti bine de Cluj, indiferent de ce se intimpla in jurul tau, indiferent de ce ti se intimpla tie…
Pe dovezi!!!
Am ales sa plec din tara, pentru ca Romania nu este libera!!!
mie textul acesta îmi aminteşte de alt text tot pe schema asta
331. Andreea Bogdanovici on September 29th, 2008 at 4:31 pm
Un text mult pre didacticist. De ce l-ai asezat in versuri? Si de n-ar fi in versuri, personajul Marius n-ar putea sa invete nimic din aceasta productie, crede-ma. :) .
distanta dintre o clipire
si o lacrima.
timpul recunoasterii lipsei.
inexistenta sentimentului.
trairea nimicului.
imbratisarea vidului ascuns
sub umbra unui gand,
o stare fundamentala
Dragă domnule Dumitru Buzatu,
de 20 de ani lucrurile ar trebui să se schimbe, dar nu vor să o facă. Căruţa României s-a înţepenit în noroiul securisto-ceauşiştilor. Din nefericire, eu unul am încetat să mai cred nu doar în generaţia mea, ci şi în cea care vine din urmă… Puştii care au acum 20-25 de ani sînt încă bine pătrunşi de mizeria morală în care am fost crescuţi şi noi. Din nefericire, necunoscînd cauza răului din ei – acuma difuz, împrăştiat în societate – ei au ajuns să-l perceapă ca dat firesc, “natură umană”…
Totuşi, să nu ne pierdem speranţa. Poate în şcolarii de acum se vor înfiripa altfel de gînduri şi pasiuni, poate vor fi mai omenoşi, mai duri, mai drepţi, mai înţelepţi.
Cele bune,
Marius Ianuş
DEPORTAREA LUI TISMANEANU DIN STATELE UNITE
Serviciul de Informatii Externe
Domnule Razvan Ungureanu
Avand bunavointa domnului L.Pavoni consulul general din New York, acum noua luni’ v-am trimis o scrisoare. In ea am cerut o audienta cu dumneavoastra, sau o convorbire cu o persoana delegata. Cu aceasta oceasta ocazie am vrut sa va prezint documente confidentiale despre Vladimir Tismaneanu.Documentele clarifica materialele aparute in presa, care califica pe V.T. ca agent al securitatii. Am vrut sa prezint deasemenea acordul meu, la opinia comunitatii romane americane, cu privire la necesitatea deportarii lui V.T. din Statele Unite. Dinsul a a ascuns serviciului de emigratie, faptul ca a fost membru al partidului comunist si a scris articole in care cerea rasturnarea capitalismului si a sistemului politic american prin forta. Faptul ca a mintit sub juramant, va duce la automat la deportare .Mentionez ca in dosarul lui sunt sunt si alte fapte agravante.Anexez doua materiale pertinente in acest caz,
Motivul incercarii de a va contacta este extrem de serios. Dumneavoastra sunteti printre putinele persoane competente, care puteti spune adevarul presedintelui inainte de a fi prea tarziu, pentru dansul si imaginea tariii. Presedintela Traian Basescu trebue sa aiba acces la toate documentele si faptele acestui caz.Dinsul va avea posibilitata de a se distanta
de clanul care care il minte ,manipuleaza si a cere
scuze Romaniei. . In caz contrariu isi va semna singur, sinuciderea politica.
De si a trecut mult timp nu am primit nici in un raspuns. Acest lucru este grav si impotriva legii, care va obliga sa raspundeti oricarei scrisori oficiale. Am avut nu demult o audienta cu Simona Miculescu ambasador la ONU
(Au participat deasemenea consulul adjunct A.Berechet si adjunctul misiunii T. Morar) in care am discutat despre Tismaneanu si am cerut
sa fiu contactat de SIE ,la orice nivel.Din nou fara nici un rezultat. Mentionez ca ca am discutat aceasta problema cu diplomatul Ilinca Ilie Ilie de ambasada de multe ori, si cu consulul L.Pavoni chiar acum o ora.
Domnule director,
Faptul ca incercati sa blocati informatii despre un spion este de o gravitate exceptionala. Faptul ca nu lasati ca servici de informatii sa aiba acces la informatii, trebue sa intre in atentia parlamentului.Cu alte cuvinte SIE nu este lasat sa-si faca datoria.
Este o ultima incercare. In caz contrariu voi trimite spre publicare articolul ,pe doua pagini “Deportarea agentului Volodea” ziarului New York Magazin.
IMMIGRATION-DEPORTATION
1. Anarchists;
2. Aliens advocating or teaching opposition to all organized government;
3. Aliens who are members of or affiliated with the Communist Party or any other totalitarian organization;
4. Aliens, not already covered by the preceding classes, advocating the economic, international, and governmental doctrines of world communism;
5. Aliens advocating the overthrow, by force and violence, of the United States government, or any of its officers;
6. Aliens who write, publish, or distribute materials which are subversive;
7. Aliens who affiliate with persons who write, publish, or distribute subversive literature;
8. Aliens whom the Attorney General believes entered the United States principally or incidentally to engage in activities endangering the welfare, safety, or national security of the United States.
U.S. Supreme Court
Berenyi v. Immigration Director, 385 U.S. 630 (1967)
Berenyi v. Director, Immigration and Naturalization ServicePetitioner, an alien who entered this country from Hungary in 1956, filed apetition for naturalization in 1962. In connection therewith, he denied under oath that he had been a member of the Communist Party, or that he had been connected or associated with the Party, either directly or indirectly. The Attorney General opposed the petition, and at the District Court hearing, produced two witnesses whose testimony indicated that petitioner had been a Party member in Hungary. Petitioner denied Party membership, and presented witnesses who testified to his opposition to Communism. The District Judge found that petitioner became a Party member in 1945, remained so for a number of years, attended Party meetings, and that petitioner had thus testified falsely in connection with his citizenship application. Since §§ 101(f) and 316(a) of the Immigration and Nationality Act provide that an applicant who
gives such false testimony is not “a person of good moral character” within the meaning of the Act, and is therefore ineligible for naturalization, the court denied petitioner’s citizenship application.
342. robert horvat on September 16th, 2008 at 8:08 am
In anul I Manolescu a fost exmatriculat din motive politice (parintii lui fusesera membri PNL si, se pare, simpatizanti legionari). Cu toate ca, in epoca, asemenea motive erau extrem de grave si insemnau o stigmatizare pe viata, in mod inexplicabil, incepand chiar din anul urmator, Manolescu e reabilitat si reprimit in facultate.CE S-A INTAMPLAT ATUNCI? Ce i-a facut pe satrapii anilor 50 sa-i ierte lucruri pentru care alti intelectuali deveneau niste paria?
Mai mult, imediat dupa absolvire i s-a oferit un post didactic universitar – cand, cu tinichelele lui, nu i s-ar fi ingaduit sa profeseze in nicio forma si la niciun nivel de invatamant. In toata perioada comunista s-a bucurat nu numai de functii la reviste de prima marime, dar si de un prestigiu social recunoscut de comunisti (pentru ca tocmai ei i-l construisera), astfel incat era considerat principalul lider de opinie in domeniul literar.
Ma intreb si va intreb asadar: ce forte ale intunericului l-au aparat si il apara in continuare? Cate stele poarta pe umeri “prima stea” a criticii literare actuale?
Ii compatimesc pe naivii lui inamici de astazi care, asemenea domnului LIS, deplang decaderea lui Manolescu de la “inaltimea morala si intelectuala” de altadata. Treziti-va, domnilor, guru al vostru s-a balacit din tinerete, cu mari profituri, in scarna comunista!
Cititi urmatoarea scrisoare.
Descoperiti adevarata fata a domnului ambasador Nicolae Manolescu, acel domn care nu era deranjat de bataia cumplita aplicata de asa-zisii mineri scriitorului Cezar Ivanescu, nu era deloc angoasat de faptul ca din data de 29 ianuarie a.c. si pana in data de 4 februarie a.c. a ingnorat atat statutul USR [da, da, exact acela in care este specificat in clar ca USR adera la Carta Drepturilor Omului samd, sublim, subim si nimic mai mult!!!], cat si toate normele morale si de conduita normala intr-o societate moderna, europeana, bazata pe un stat de drept.
In data de 4 februarie 2008 Cezar Ivanescu a intrat in greva foamei pentru a forta mana conducatorului breslei – domnul N. Manolescu, aflat intamplator in tara in acea vizita ofiala a presedintelui Frantei in Romania – sa respecte statul si sa dea o minima declaratie conform adevarului.
Si nu a fost catusi de putin frisonat de faptul ca este eminenta cenusie [chiar daca ar fi sa luam in considerare numai girul moral pe care i l-a acordat domnului M. Dinescu prin atribuirea premiului national de poezie Mihai Eminescu] care a stat in spatele ‘lichidarii publice’ la care a fost supus poetul Cezar Ivanescu, precum Labis la randul sau…
Nu a reactionat uman, macar de fatada, nici la moartea zguduitoare, survenita in conditii suspecte a aceluiasi mare poet Cezar Ivanescu.
Intrebam, asadar: ‘O fi, n-o fi domnia-sa presedintele USR?’ ‘USR o fi, n-o fi inca uniunea scriitorilor romani?’
A reactionat in schimb, vehement, disproportionat, la arderea celor trei hartoage, aproape igrasioase, in parcul Casei Pogor din Iasi… Deee, vedeti bine, ecologist, domnul in cauza… nu umanist…
Nu moartea, nu crima, nu incercarea permanenta de a-si anihila potentialii ‘dusmani’ printr-o lupta meschina si murdara, il oripileaza pe domnul ambasador Unesco al Romaniei la Paris, ci falsa ‘ardere de tot’.
As indrazni sa ii reamintesc domnului Nicolae Manolescu ca pentru a scrie chiar si ‘maculatura’ un om trebuie sa indeplineasca o singura conditie: sa fie in viata!
Atacul pe care il practica domnia-sa este unul inuman si total, este unul care vizeaza in mod grav si direct esenta existentei unor anumite persoane care, in viziunea domniei-sale, ii inoportuneaza glorioasa menire, aceea de a conduce uniuni, ambasade, tari si popoare!
Cititi si cutremurati-va. Sunt vorbele unui om care nu a avut de partea sa decat Adevarul spus si scris cu sange, cu sangele siroindu-i pe fata si pe scriitoarele sale mani. Unui om si nu acelui OM pe care domnul Nicolae Manolescu il omagia intr-un numar de groaza al Romaniei literare imediat dupa mineriada, cand Europa era socata de crimile petrecute in plina strada, mai ceva ca in Rusia lui Stalin – cand daca strigai, asa cum a strigat Soljenitin, scapai totusi cu viata -, domnul N. Manolescu era extaziat, descoperise OMUL, cu MAJUSCULA, OMUL tuturor timpurilor.
—————–
„Suntem într-un ceas greu, Părinte, căci, iată, pleacă de lângă noi oameni pe care i-am iubit şi am uitat să le spunem cât de mult îi iubim şi am greşit căci spunându-le neîncetat i-am mai fi putut reţine lîngă noi… Au plecat pe rând, Ovidiu Iuliu Moldovan, marele actor, George Pruteanu, actor şi el şi personaj shakespearean, şi preot al limbii române şi acum, pictorul Sabin Bălaşa, legat prin opera lui şi prin mâna de ţărână a trupşorului lui de Destinul Moldovei şi al Iaşului de Înalt Prea Sfinţia din scaunul Mitropolitan… Ne doare sufletul, Părinte, ca un obraz de copil pălmuit… De ce atâta moarte în preajma Învierii? Să intonăm Prohodul şi să-i urmăm pe morţi, cu inima uşoară cu cât suntem mai aproape de Înviere? Să rămânem liniştiţi şi să ne bucurăm de prezenţa lucrătoare a celor vii suferinzi de boli grele şi necruţătoare dar rămânând în destinul lor, torturaţi fizic şi înfruntând tortura fizică, încarnarea diavolului spre a-şi lumina chipul să privească icoanele luminate de lumânări din bisericile Iaşului nostru cel plin de biserici şi de muzee…
/…./
Greşesc dacă, după Înviere, îmi arăt faţa de Înger Cumplit, de Înger cu Armură, cum m-a pictat marea pictoriţă Aurelia Călinescu, şi dau ia-ma-n diavoli să le rup gâturile? Să le iau tot ceea ce au şi tot ceea ce sunt şi să-i fac surcele, să ardă mocnit la cazanele de smoală din Iad în care tot ei or să fiarbă?
Şi dacă greşesc, Preafericite, şi persist în greşală chiar peste povaţa Preafericirii Tale de a nu persista, se dă osândă grea pentru aşa greşală?
Spre un exemplu, pot fi obligat să citesc în eternitate poemele lui Dan Deşliu publicate înainte de 1989, la Editura „Minerva“, în colecţia Bpt, cu prefaţa lui Nicolae Manolescu, exultând în faţa versurilor deşliuene: Să ne strîngem ura stivă/Şi să facem colectivă!
Nu s-ar putea, Preafericite, osândă mai uşoară, să zicem o Veronica Porumboiu sau o Maria Banuş, sunt totuşi fete, cu fetele trece timpul mai uşor şi Paolo Malatesta era de aceeaşi părere, ca şi drăguţa Francesca da Rimini: Nessun maggior dolore che ricordarsi del tempo felice nella miseria…
What is a man, Preafericite?
Nu e voinţa lui Dumnezeu în el, dacă el simte în el adânc pe Domnul?
Rămânem azi lângă cei vii şi înfruntăm totul, batjocura şi praştia Destinului, sau o pornim pe urmele acelor care au coborât în Moarte cum Domnul Nostru Iisus Hristos s-a coborât la rându-i printre morţi?
În braţele Tale, Doamne, îmi pun Sufletul!“
(Cezar Ivănescu, fragment dintr-o scrisoare deschisă, martie 2008, publicată postum, adresată Patriarhului României, Preafericitului Daniel
DUPA EXPOZITIA NAZISTA UNA COMUNISTA
Reinceperea scandalului la ICR,New York
La New York in capitala artistica , politica si financiara a lumii, nu departe de Wall Street sa deschis o expozitie desantat comunista. Sa nu credeti ca ea este organizata de centrul cultural cubanez, propaganda lui Chavez sau agenti nord coreieni. NU. Ea este organizata de regimul de la Bucuresti, a lui Traian Basescu
Expozitia se cheama “Appoiment with History” si are loc la galeria Lombard Fried Projects, in cartierul celor mai importante galerii americane,Chelsea
Schema acestui eveniment propagandistic extremist este simpla, dar greu de suportat, in special pentru cei care au cunoscut comunismul, pe propria piele. Ambianta sonora este asigurata de citirea repetitiva in limba germana a Manifestului Comunist creiat de Marx si Engels in 1848. Un numar de12-15 tablouri avind “lait motif ” steaguri rosii ,prezinta delirul revolutionar.La o privire mai atenta este vorba este de o singura demonstratie, care confrunta politia in diferite unghiuri si ipostaze. Integrate sunt alte alte aglomerari umane . probabil de la alte demonstatii de acelas fel. ,Despre aceasta expozitie nu se poate face nici un comentariu artistic sau estetic , pentru ca lipsa de talent a asa numitilor artisi, este absoluta. Uratenia este totala .(trebue remarcat ca prin comparatie, artistii strazii care au facut expozitia anterioara, sunt niste genii ) . Imbecilitatea acestei manifestari patapieviciane este evidenta. Probabil tocmai de
aceea este greu, sau chiar imposibil de a gasit, mobilul sau ratiunea acestei aberatii intelectuale. Las cititorului sa citeasca programul evenimentului poate va intelege ceva.
“In their series of paintings, Vatamanu and Tudor enact processes of collective and personal remembering. The catalyst for the series was an anti-capitalist demonstration the artists witnessed in Basel, with its insignia and banners familiar to them from their youth in [communist] Romania. The compact, small-format paintings are products of a painterly exploration undertaken in quest of a new symbol of communist utopia, which includes its own failures and scars. The artist duo research their motifs of utopian ideologies and their implications for social conditions in archives, schoolbooks, photographs, and propaganda films, and come up with familiar images. lucrarThe audio-installation “Communist Manifesto/Manifestul comunismului” comprises a lectern with live microphone, rows of chairs, and loudspeakers over which a reading of Marx and Engels’ Communist Manifesto (1848) is audible. Overlaying the images, the soundtrack calls on the viewer/listenerto become conscious of ideological stratifications and to question the division of theory and practice.” – Silke Baumann (informatii despre aceasta expozitie le gasiti la www.icrny.org sectia events ) ”The exhibition is presented with the support of the Romanian Cultural Institute in New York.” Dupa cum vedeti din acest ultim rand, aceasta expozitie este suportata din banii publici,din banii din taxe ale romanilor.Pentru a inchiria un spatiu la o galerie, in acest cartier de elita, timp de o luna de zile, costa in jur de 40.000$. Trebue mentionat ca toate expozitiile si evenimentele culturale ,de la venirea directoarei Corina Suteu sunt facute la galerii,teatre si cinematografe particulre.Este o operatiune de peste o jumatate milion de dolari.Faptul ca ICR, New York are o superba galerie de arta si o sala de spectacole face ca lucrurilr sa fie extrem de suspecte.( Mentionez ca nici odata inainte de directoratul Patapievici ,nu sa facut vreo actiune culturala in afara perimetrului ICR, pentru a nu se arunca banii pe fereastra ) Desvaluind aceste lucruri este evident ca trebue deschisa imediat o ancheta si acest gang bagat in puscarie. Revenind la
expozitia “Appoiment with History” a artistilor Mona Vatamanu si Florin Tudor, care ridica un imn steagurilor rosii, trebue remarcat ca in cinci foste tari comuniste, arborarea steagului rosu si insemnelor comuniste,secera si ciocanul ,sunt pedepsite prin lege.Iata ce spune Dl Franco Frattini, European Commissioner of Justice and Internal Affairs; DICTATURA COMUNISTA NU ESTE MAI PUTIN DE CAT DICTATURA NAZISTA RESPONSABILA, PENTRU MOARTEA A ZECI DE MILIOANE DE OAMENI. Ca si in cazul expozitiei naziste am chemat politia.Rolul politiei nu este de a inchide o galerie.(In cazul galeriei ICR nu a existat nici o sansa, pentru ca ea are statut diplomatic) ci pentru a aduna probe.Acesre probe sunt necesare cand autoritatile deschid o actiune legala.(In cazul descinderii la expozitia nazista, sa cautat zvastica,singurul element care contravenea legilor statului New York.)Aceasta manifestare incita la violenta ; ura de clasa si la rasturnarii sistemului democratic american. Am inceput pregatirea in aceste zile a unei demonstratii a artistilor din fostele tari comuniste.Vom demonstra impotriva expozitiei comuniste in fata misiunii Romane la UN. Am contactat deja vreo 20 de prieteni ,camermani si fotogrrafi care vor face cunoscut lumii evenimentul. O expozitie nazista si una comunista ,in numai cateva saptamani este prea mult.Cred ca Basescu merge cu provocarea prea departe.
Deva ( Robert Horvath ) New York
346. robert horvat on September 14th, 2008 at 12:57 am
ceea ce e sublim nu este cu desăvârşire. –asta suna ca la plesu-liceanu. gaselnite filosoficoase.
dar si eu cred ca sublimul nu are de-a face cu rationalul. si e greu sa fie subiect pt un articol decent
NEAGOE LIDER AL CULTULUI SATANIC
From: Robert Horvath
To: Ilinca ILIE
Cc: dgitman@roembus.org; office@roembus.org
Sent: Thursday, July 31, 2008 11:27:33 AM
Subject: Secta satanista la ICR New York
Ambasadorul Romaniei in Washington DC
Adrian Cosmin Vierita
Stimate domn,
Pentru prima data in istoria postbelica un stat ce se declara democratic, Romania,organizeaza un eveniment antisemit de tip nazist.
Prin geamul Galeriei Romane trecatorii pot vedea: Zvastica lui Hitler pe un ponei , un perete intreg pe care sunt pictate doua Menore desecrate ingrozitor, un rabin care are tatuat semnul SS si bineinteles batjocura continua cu Moses care se pregateste de sex cu David,un evreu religios care se impreuneaza cu un elefant,etc. Acest spectacol rusinos se petrece la Institul Cultural Roman din New York.
Asa numitii artisti fac parte din secta satanica Zacusca Senzual.Conducatul acestei secte cu ramificatii internatiole este Cristian Neagoe, directorul de programe la centrul din NY. Aceasta secta conbina satanismul, drogurile, cu o ideologie indreptata impotriva orcarei credinte sau forme de umanism. Va pun la dispozitie doua materiale. Aceste materiale trebue imediat transferate specialistilor. Pentru a asigura protectia cetatenilor din cladirea Consulatului Roman, aceste caractere i trebue trimisi imediat in tara. Sunt cu mult mai periculosi ca MISA Pentru ca acesti indivizi vorbesc deschis despre intrebuintarea drogurilor, nu vad nici o problema de ordin legal. Domnul Cristian Neagoie trebuie imediat arestat. Va rog insistent sa instintati fara nici o intirziere pe Presedintele Traian Basescu despre cele intimplate. Patapievici, Suteu trebuie imediat schimbati si deschisa o ancheta parlamentara. Autoritatile americane sunt foarte ingrijorate de infiltrarea acestor satanisti, pe filiera diplomatica. Va asigur ca situatia este extrem de grava si fara intoarcere . VA ANUNT OFICIAL CA IN CALITATE DE CETATEAN AL STATELOR UNITE ALE AMERICII ,AM CONTACTAT FBI,SI AM CERUT PROTECTIA ACESTEI INSTITUTII.
Va rog respectuos sa-mi acordati o audienta sau o convorbire telefonica.
Robert Horvath
New York
Va rog sa confirmati primirea acestei scrisori , numarul de inregistrare si primirea materialelor.
PENTRU CEI INTERESATI IN DE ALE ARTEI, SITE-UL MEU ESTE http://www.devagallery.com CU GANDURI BUNE DE PESTE OCEAN ROBERT HORVATH (DEVA)
353. roberthorvath usa on September 10th, 2008 at 5:59 am
nu-i rau. mai ales primele 5 mi-au placut–sunt nefilosofante
revin si zic ca intentia nu era de bascalie, ci de ridiculizare a unei personalitati duale, pretentioase si pupezesti,totodata.
dar iti multumesc mult pt parere
PENTRU CEI INTERESATI IN DE ALE ARTEI, SITE-UL MEU ESTE http://www.devagallery.com
CU GANDURI BUNE DE PESTE OCEAN ROBERT HORVATH (DEVA)
357. robert horvat on September 9th, 2008 at 3:02 am
Măi, demagogule… Ce ţi s-a căşunat pe siteul ăsta? Îl păstrez liber, îi las pe toţi să-şi spună păsul, pentru că aşa e firesc într-o lume măcar închipuit liberă. Dar dumneata abuzezi. Şi abuzezi… fără să cunoşti bine limba română sau (să lăsăm sintaxa asta afurisită la o parte :P ) măcar gramatica ei, fir-ar…
ATENTIUNE. SUNT DE ACORD CU AVIZUL COMUNITATII ROMANE AMERICANE, DE A INCEPE DEPORTAREA LUI TISMANEANU, DIN STATELE UNITE. VA PLECA CU PATAPIEVICI,MORAR, UNGUREANU, DIRECT IN VENEZUELA,UNDE VOR FI PRIMITI DE PIONERI LA AEROPORT ( in curand amanunte in articolul pe doua pagini “DEPORTAREA AGENTULUI VOLODEA” din New York Magazin ) ROBERT HORVATH, N.Y.
359. robert horvat on September 9th, 2008 at 1:48 am
PENTRU CEI INTERESATI IN DE ALE ARTEI, SITE-UL MEU ESTE http://www.devagallery.com
CU GANDURI BUNE DE PESTE OCEAN ROBERT HORVATH (DEVA)
360. robert horvat on September 9th, 2008 at 1:47 am
organizatia asta comunista USR, construita pe o ierarhie piramidala ar trebui desfiintata…
sa moara toti acesti boscheti
le-as decapita cu cea mai mare placere capatanile…
astia seamana cu babele satelor de demult care-ti dadeau dezlegarea pentru legaturile facute cu sperma colectata in poala camesii de noapte…mai puteai si tu sa impusti doar daca babele impuscau printre picioarele tale si te dezlegau…intre timp aveai viziuni cu iepuri, armasari , cotoi si alte animale virile
vad ca domnul ianus nu are prieteni…va feriti sa va dati cu parerea ca sa nu fiti numiti pupincuristi…dusmani…sau alta specie…asta arata si mai mult ca sunteti pupincuristi, dusmani sau alta specie si va invit la un subiect pt meditatia dmv rara;
cine este AFCN? Asociatia Fondului Cultural National…cu alte cuvinte este curva artistilor; familia K, cu domnul K de la foto video, e vorba despre personajul lui K. din romanul procesul a strans intr-un an aproximativ 50 de mii de euro minus cateva mii pt diverse activitati care trebuia sa umple toata suma…cd-ul asta nu e bine de dat pe sait; romania nu avea arta moderna si a trebuit sa inventeze una…si a inventat-o…artisti mari si premiati…bani multi…starea de urgenta e adusa pe calea victoriei…iti vine sa mori mai ales ca AFCN vrea si chitante ca sa se justifice si sa justifice…artistul e infuriat…pt el cultura e hrana nu chitanta…el P. personajul din romanul lui K care refuza sarea si painea.
cam asta suntem noi….noi romani…e
ce misto!
un text se autosustine sau moare, multe…mult prea multe… explicatii si trimiteri pt un text…reprosuri, jigniri, mult sange albastru, orgolii…da… comentariile sunt proaste si gata sa murdareasca, dar nici poemul nu e o cetate, un turn de aparare pentru 1) si 2);
aci, la noi, e multa bascalie, si o nevoie dementa de a injuga, infiera, stanta, eticheta;
boerii mintii, paria si ingerii trag si sug maduva aceluiasi ciolan…dispozitiile sunt aceleasi, pozitiile sunt diferite;
noi pentru cine dansam?
Citesc aceste comentarii si nu-mi vine sa cred… Asa se citeste azi poezia?
Credeti ca in acest text incapea orice alt cuvint?
Prostilor! Umbre ferfenitite ale gindurilor de gisca! :P
Buick-ul era cea mai “tare” masina a anilor 30-40, iar varianta neagra era folosita de SS.
Cred ca ati vazut-o in destule filme: http://www.brandonclassics.com/www/images/1936_buick_roadmaster/1936-buick-roadmaster.jpg Volga neagra era masina folosita cu predilectie de KGB: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/ff/Wolgaauto1.jpg Si nu e vorba doar de o “legenda urbana”:http://en.wikipedia.org/wiki/Black_volga Chiar si in Romania KGB-ul a folosit aceasta masina, inspirata tot de buick (am gasit aceasta masina in scrierile lui Ioan Gavrila Ogoranu, de pilda). Dacia alba era masina securitatii romane – cititi-i pe dizidenti si o sa regasiti in scrierile lor si aceste dacii albe…
Iar ferrari-ul rosu, un mit al prosperitatii in SUA, e modelul tuturor masinilor folosite in filmele de spionaj (si de duzina, e drept) americane.
Combinatia de culori – 2 negru, 1 alb, 1 rosu, are si ea sensul ei, dar nu voi intra in discutii atit de dificile pentru acesti doi comentatori subtiri intelectual. (Cum nu o sa ma duc nici la sensurile colaterale – dacie, volga, afaceri de razboi etc – care l-au deranjat atit pe unul dintre comentatori.)
Concluzia mea: niciunul dintre cei care a aruncat vorbe in plus in subsolul acestei poezii nu va fi in stare:
1. sa scrie vreodata un text ca asta.
2. sau macar sa priceapa cu adevarat vreo poezie bine scrisa.
misto razvan. dar ventura. vine de la ventura.
aventura sublimului incetosat.
si bibliografie este reala si va aproape adevarata.
la asta am meditat-
” În raportul său faţă de tragic, sublimul are valoare de exemplaritate şi presupune distanţarea, tragicul are valoare de unicitate şi presupune implicarea; acesta din urmă te cere pe tine ca subiect, în timp ce sublimul ţi se dă; la tragic participi, la sublim asişti.”
si la asta:
“Dacă ar fi să ne cantonăm în spaţiul limbajului, am spune că sublim este ceea ce e dincolo-de-sine, tragic e ceea ce e întru”. remarc aici insa o inginerie nebuloasa a limbajului. as putea continua ceea ce ne termina cu adevarat este in noi, ce ne termina in portii marii incepe din afara noastra.
368. ovia herbert on September 7th, 2008 at 10:50 am
…poemul poate continua, in aceeasi maniera si
se poate incheia asa:
“Un hammer se opreste in fatza mea
si-mi da cu pula-n cap.”
E un ciocan pneumatic sau o masina de asalt?
Nu stiu daca poemul este scris de MI sau este doar postat de MI (inclin sa cred ca a fost postat…).
In alta ordine de idei “Un buick”, sau…”O volga” suna ca dracu’, poate un autoturism marca buick sau o masina volga, dar deja il bag in calofilie, si nu e cazul.
Imi pare rau pentru MI, ca se duce in jos, sincer imi pare rau!
Draga Mugur,
am nevoie de un saptaminal, nu de un lunar. In regim lunar le public in SDU… dar am nevoie de aparitii saptaminale, tocmai pentru a ma determina sa duc la bun sfirsit acest proiect (altfel eu sint in stare s-o lalai ani buni…)
M-am exprimat neglijent exact cand am fost mai critic. Nu el ca autor ci „cartile scrise in doi” care, da, m-au plictisit. Nu „simularea” ci crearea verosimilitatii si, oricum, ma gandeam mai degraba la faptul ca exploatarea dimensiunii umoristice e facila si devine nejustificata in raport cu aspectul monstruos al situatiei daca rateaza (cum mi se pare mie ca se intampla). Si ca storci – duci la extrem (in neverosimil) ceea ce situatia respectiva deja contine, respectiv suprapunerea identitatilor biologice in contextul unor eu-ri distincte (probabil in realitate nu sunt asa distincte) – aici divergente, ba chiar valoric diferite.
Prin bascalie ma gandeam la cateva idei ironizate, asa mi s-a parut: fragilitatea biologicului si dualitatea minte-corp, visul “artist” de convietuire simbiotica intre parteneri erotici si tendinta contradictorie de alegere a “lucrurilor serioase”, a artei mari, in timp ce consoarta are preocupari vulgare etc.
378. cosmin romanescu on September 2nd, 2008 at 9:50 am
Robert Horvath- Scrisoare deschisa catre Regele Mihai I al Romaniei
Robert Horvath: „Românii, criminali sau eroi?“ MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI Sire, Mă numesc Robert Horvath şi sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (I.A.T.C.) şi am lucrat în mai multe studiouri mari din România, îndeosebi la Televiziunea Română. Actualmente, îmi continui activitatea la studioul meu de film, cu sedii în New York şi Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, sub numele de Deva (oraşul unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator şi pictor. Majestate, Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întodeauna, în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost confiscată de Securitate şi niciodată înapoiată. Fiind acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate despre Ceauşescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul în care scap cu viaţă, să nu uit nimic şi să mă alătur celor care au vrut o contra-revoluţie în România. Acest lucru ar fi însemnat readucerea adevăratelor valori la vârful ţării şi reversarea revoluţiei sociale care a adus la conducere scursura mahalalelor, adunată cu pleava de leneşi de la marginea satelor. M-am alăturat celor care au vrut să reinstaureze mult hulitul regim “burghezo-moşieresc”, care, într-un timp istoric extrem de scurt, a adus prosperitate şi intrarea ţării în civilizaţia europeană. Am vrut să aducem înapoi un regim care să redea demnitatea Armatei Române, mereu terfelită şi acum, peste noapte, acuzată de uciderea a aproape jumătate milion de români evrei; am vrut o întoacere la Dumnezeu şi la Biserică; am vrut o reîntoarcere la adevărata cultură; am vrut o şcoală unde copiii să nu înveţe minciuni şi să vină acasă plângând auzind că părinţii şi bunicii lor au fost cei mai mari criminali de război. Am crezut în reconciliere, în iertarea celor care au greşit, dar şi în pedeapsirea celor care au ucis. Mă refer, aici, la genocidul împotriva unor oameni nevinovaţi, a căror singură vină a fost că au citit mai multe cărţi şi că nu au fost ţărani săraci. Am vrut un rege care să apere legile, Constituţia şi, implicit, să ne apere pe noi. Majestate, Am dorit ca dumneavoastră, fiind o personificare a însăşi istoriei celui de al Doilea Război Mondial, să rupeţi, în sfârşit, tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII NU SUNT VINOVAŢI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă, au făcut un lucru pe care alţii nu au îndrăznit să-l gândească: AU SALVAT ÎNTREAGA POPULAŢIE EVREIASCĂ DE LA HOLOCAUST. Acest moment unic al istoriei, când un popor salvează un alt popor de la moarte, trebuie făcut cunoscut şi, sper, celebrat de evrei şi de români împreună. Este momentul, cred, Majestate, ca, prin vocea Dumneavoastră, ultima personalitate importantă a celui de-al Doilea Război Mondial rămasă în viaţă, acest miracol românesc să fie făcut cunoscut întregii lumi. Nu cred că există un loc mai prielnic pentru a spune ADEVĂRUL decât aici, la New York, la o sinagogă cu evrei români. După o introducere despre rolul monarhiei – în special al Reginei Elena, mama Dvs. -în salvarea evreilor, va veni şi rândul Majestăţii Voastre. Nu rămâne decât să spuneţi: “Eu am fost acolo şi ştiu ce s-a întâmplat. Românii i-au salvat pe toţi evreii de pe teritoriul Regatului României, regatul meu”. Aceste cuvinte, puţine dar magice, îndreptând istoria, vor reda românilor, pentru totdeauna, demnitatea furată. Veţi vorbi, probabil, cu lacrimi în ochi, despre suferinţa evreilor şi îi veţi asigura că majoritatea românilor a fost alături de ei. Astfel, în faţa unei presiuni extraordinare, având trupe germane în ţară, întreaga societate românească, monarhia, partidele istorice şi Biserica au pactizat şi conspirat pentru salvarea evreilor. Nu veţi uita să spuneţi că a existat un singur om în toată istoria războiului care i s-a opus lui Hitler, spunându-i, fără ezitare: “Nu îi dau pe evreii mei” (rostită de Mareşalul Ion Antonescu). Vă sugerez, în final, să folosiţi un citat al marelui rabin Şafran, care, vorbind de anii războiului, îşi arată iubirea şi recunoştinţa pentru “bunul şi blajinul popor român”. Un rege are datoria să spună unui popor când a greşit, să-l laude pentru bine şi să-l apere în faţa lumii când este nedreptăţit şi umilit. Responsibilitatea guvernului de la Bucureşti pentru crimele comise în primele două luni de război este de netăgăduit. De asemenea, nu trebuie negat faptul că familii întregi din populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina au fost deportate dincolo de Nistru, suferind de foame, epidemii sau de epuizare fizică. Dar, pornind de la o tragedie reală, adică moartea a câtorva mii de oameni, fapt prezentat în procesul Ion Antonescu, se ajunge la cea mai bizară deformare a istoriei. Astfel, o comisie condusă de un dezechilibrat mintal, Elie Wiesel, fără nicio competenţă legală sau vreo greutate morală, declară peste noapte România ca fiind prima maşină de ucis (“kiling machine”) din istoria lumii. Deci, Armata Română, a cărei misiune principala era recucerirea unor teritorii, fără ordine primite, fără muniţie şi disciplină germană, fără trupe şi comandouri specializate în operaţii de curăţire (SS şi EInzatszruppe) ucide aproape jumătate milion de oameni, în numai două luni, şi masacrează aproape 8 mii de bătrâni, femei şi copii pe zi (bărbaţii evrei încă în putere fiind încadraţi în Armata Roşie, iar cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fugit în interiorul Rusiei). Astfel, Armata Română depăşeşte cu mult performanţa maşinii de război germane, sprijinită de fasciştii ucrainieni, estonieni şi lituanieni. Pornind pe această linie a ilogicii, putem să ne întrebăm de ce ţăranii români, elementul de bază al Armatei Naţionale, având această unică pornire spre bestialitate, nu au fost folosiţi mai departe în implementarea “Soluţiei Finale” a lui Hitler. Nu de mult a avut loc, la Institutul Cultural Român din New York (ICR), o întâlnire cu reprezentanţii “Industriei Holocaustului” din Bucureşti, unde s-a “remarcat” d-l general Mihai Ionescu, o veche coadă de topor. Atunci, am reuşit, printr-o intervenţie foarte dură şi percutantă, să-i ridiculizez şi-i să trimit acasă cu coada între picioare pe reprezentanţii celei mai tragicomice comisii din istorie: Comisia Wiesel. Prima şansă a fost dată de Guvernul României în 2002, care, bazându-se pe documentele Arhivei Naţionale şi în conjuncţie cu documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decretează, fără niciun echivoc, că PE TERITORIUL ROMÂNIEI NU A AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai puţin de doi ani, însă, acelaşi Guvern al României îşi schimbă poziţia, înfiinţând o Comisie care, bazându-se pe aceleaşi documente, decretează că ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORŢII INIMAGINABILE! Şi, pentru ca absurdul să fie total, după negarea Holocaustului, acelaşi guvern, în acelaşi an, 2002, scoate un decret-lege prin care negarea Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de închisoare! Admiţând că, în cazuri grave, se poate aplica această lege şi retroactiv, ar fi normal ca însăşi guvernul să-şi afle locul cuvenit în spatele gratiilor! Creat la comandă, pentru câştigarea unor avantaje politice, Raportul Comisiei spune că “România a ucis, a ucis, a ucis”. Asfel, se spune, fără clipire, un mare neadevăr cutremurător: “În România a fost decimată întreaga populaţie evreiască, cu excepţia unor regiuni unde au supraveţuit”. I-am asigurat pe membrii delegaţiei că adevărul este exact invers şi că aceste câteva regiuni reprezintă, de fapt, actualul teritoriu al României. Mă întreb ce trebuie aruncat mai întâi în lada de gunoi a istoriei: guvernul sau autorii acestu raport. Concluzia înebunitoare a comisiei “ROMÂNII SUNT VINOVAŢI DE GENOCID” nu trebuie lăsată fără un răspuns. Când cineva vine la tine acasă şi te face criminal, cred că este cazul să îi arăţi, fără ocol, uşa. Cred că nu este prea târziu, Majestate, să faceţi acest gest, în numele tuturor. Istoria este făcută întodeauna de învingători. Dar, atâta timp cât nu se spune răspicat că a existat un singur om în întreaga istorie a celui de al Doilea Război Mondial care s-a opus lui Hitler, salvând jumătate milion de suflete de la moarte sigură (Mareşalul Ion Antonescu) rămânem în minciună. Nu putem nega opinia lui Goebels, căpetenia nazistă, care, în jurnalul personal, spune: “M-am dus de mai multe ori la Hitler şi i-am spus că Antonescu conduce cu ajutorul duşmanilor noştri. Sub nasul nostru pleacă nenumărate vapoare cu evrei spre Palestina. S-a ajuns să se trimită alimente pentru evreii români din Franţa”. Cred că sunteţi de acord să-l credem mai degrabă pe Goebels (acesta avea zeci de agenţi la Bucureşti, care îi spuneau adevărul), decât pe Wiesel, care are mii de agenţi locali care se încurcă însă în minciuni. Dacă de pe teritoriul Regatului României nu a fost trimis niciun evreu spre lagărele de concentrare naziste, nu aceeaşi soartă au avut-o cei surprinşi de război pe teritoriul german sau pe al axei fasciste. La ordinele Mareşalului Antonescu, Guvenul României a făcut eforturi extraordinare pentru a-i încuraja pe evrei, a le face viaţa mai uşoară şi a salva mii de oameni de la moarte sigură. Prin acţiuni disperate, contra cronometru, oamenii Mareşalului Ion Antonescu scot din trenurile morţii zeci de famili, opresc arestări şi execuţii în ultimul moment sau dau zeci de paşapoate în alb cu nume româneşti. După cum reiese din documente, s-a încercat de multe ori scoaterea evreilor români chiar şi din lagărele de concentrare. Pentru că documentele esenţiale a activităţii statului român pentru salvarea evreilor de la moarte sunt ascunse în raport, pun sub semnul întrebarii onestitatea, imparţialitatea şi chiar legalitatea Comisiei Wiesel. Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se spune, cu claritate: “Întrucât în România evreii sunt consideraţi cetăţeni români, ei trebuie să se bucure şi în străinătate de protecţia statului român”. În final, se cere să se intervină pentru recuperarea averilor evreilor români aflaţi pe teritorul Reich-ului. Ca urmare a faptului că Mareşalul Ion Antonescu cerea înapoierea “evreilor săi”, în răspuns, Ministerul Afacerilor Străine al Franţei comunică, în ianuarie 1943, Legaţiei Române de la Vichy, că este favorabil repatrierii evreilor români aflaţi în Franţa. La 28 mai, Ministerul Afacerilor Străine şi Direcţia Generală a Poliţiei stabilea normele în vederea “revenirii în ţară a evreilor cu drepturi foarte bine stabilite la cetăţenia română şi a căror primire în România a fost admisă în mod excepţional, dintr-un spirit de umanitate faţă de situaţia grava ce li s-ar fi creat în străinătate”. În urma instrucţiunilor personale ale ministrului român de Interne, Mihai Antonescu, din 6 aprilie 1943, Legaţia României din Berlin a adresat (pe 12 aprilie) o notă către Auswärtiges Amt, solicitând o intervenţie la serviciile germane competente şi în special la Geheimestaatspolizei (Gestapo) pentru eliberarea cetăţenilor români nearieni arestaţi după 31 martie 1943 şi acordarea vizelor de plecare în România. Din “raţiuni politice”, Auswärtiges Amt a dat curs cererii. În circulara trimisă de Sicherheitsdiest (Serviciul Secret-SD) la 30 aprilie către unităţile din subordine se cerea acestora să înceteze arestările în rândul evreilor români, iar la Bruxelles, consulul român se duce personal la Gestapo, cerând sistarea arestărilor şi deportărilor şi obţine, la 6 mai, eliberarea celor arestaţi. Peste o săptămână, Legaţia germană anunţă “că au fost luate măsuri să nu mai fie arestat niciun supus român”. În decembrie 1943, a început acţiunea pentru salvarea evreilor din Italia şi Grecia. În scurt timp, sub nasul nemţilor, evreii sunt aduşi în ţară. Primăvara anului 1944 va intra în istorie ca un miracol românesc: MAREŞALUL ION ANTONESCU SALVEAZĂ 11.000 DE EVREI DE LA HOLOCAUST, trimiţând instrucţiuni Legaţiei Române din Budapesta să dea viza de intrare în România (9.837 de vize) pentru mii de evrei unguri şi străini aflaţi în Ungaria. Un document de extraordinară importanţă îl reprezintă şi raportul generalului Ion Gheorghe, ministrul de la Berlin, care descrie eforturile susţinute ale diplomaţiei româneşti pentru a-i salva pe evreii români aflaţi deja în lagăre. El precizează: “atitudinea hotărâtă din partea noastră, declarând formal că înţelegem să ne rezervăm drepturile suverane asupra cetăţenilor români, oricare ar fi originea lor. Astfel, nu poate fi acceptată internarea de către Germania a evreilor supuşi români”. Raportul ajunge la Mihai Antonescu, în 22 octombrie 1943. În perioda următoare, prin legaţia de la Berlin, s-au făcut noi intervenţii în sprijinul evreilor români din lagăre. În luna mai 1944, ministrul de la Berlin primeşte o telegramă disperată de la Bucureşti: “nu este posibil să ne dezinteresăm de soarta cetăţenilor noştri nearieni care solicită protecţia la care au drept legal… Vă rog deci să binevoiţi a face tot ce stă în putinţă pentru ocrotirea, eliberarea şi repatrierea celor în cauză”. Îi asigur pe toţi cei interesaţi că documentele pe această temă sunt numeroase şi intenţionez să le strâng într-o carte intitulată “Omenia” (Antonescu şi românii salvează evreii de la Holocaust). Am citit multe documente şi niciunul nu m-a uimit şi cutremurat precum cel datat 27 aprilie 1944, prin care Guvernul Român, prin Radu Lecca, cere oficial şi fără menajamente repatrierea evreilor români internaţi la Bleichauer şi Auschwitz (document B’nai B’rith international). Într-o ţară ameninţată cu ocuparea completă de către germani, înlăturarea lui Ion Antonescu, abolirea monarhiei, deportarea tuturor evreilor şi instalarea lui Eichman la Bucureşti (operaţiuni paralele “Margarethe 1” – Ungaria şi respectiv “Margarethe 2” – România) o ultimă încercare de a salva evreii români de la o moarte sigură mi se pare un act de o demnitate sublimă. Comisia Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului îşi intitulează “opera” Raport Final. Dar, pentru că au apărut noi cărţi menţionând 800.000 de victime pe teritoriul controlat de autorităţile române, mi-am dat seama că această statistică nu se va opri niciodată. În consecinţă, cred că este cazul ca orice român sau evreu care gândeşte raţional şi are bun simţ să se opună acestui monstru care a luat-o razna. Trebuie să menţionez că Comisia Wiesel a dat undă verde unei adevărate vânători de vrăjitoare şi de antisemiţi, având ca victimă cultura şi limba română. Astfel, aici, la New York, la Institutul Cultural Român (director pe Corina Şuteu), Eminescu este boicotat, iar folosirea limbii române este absolut interzisă. Pentru că demolarea statuii poetului naţional este aproape desăvârşită şi limba română declarată periculoasă, nu rămâne decât să aşteptăm interzicerea arborării steagului tricolor. O altă consecinţă a acestui raport este acerbarea antisemitismului şi a sentimentelor antiamericane. Minciuna, exagerările fără limite şi călcarea în picioare a demnităţii oamenilor nu putea să nu creeze resentimente şi chiar ură. Poate că inteligenţa evreiască va realiza într-o bună zi că această politică de tip “bumerang” este contraproductivă şi chiar periculoasă pentru viitor. România a fost o ţară care i-a aşteptat pe americani, iar acum abia aşteaptă ca ei să plece. Dar nimic nu depăşeşte în gravitate faptul că toţi copiii învaţă la şcoală că fac parte dintr-o naţiune de criminali. Aici nu mai este loc de întors, pentru că se merge prea departe. Fiecare părinte, indiferent dacă este român, ungur, evreu sau ţigan (ordinea nu contează), are datoria morală să rupă paginile pline de minciuni ordinare din cartea de istorie în faţa copiilor şi a întregii familii. Fiecare profesor are datoria să vorbească despre omenia şi curajul românilor care au salvat de la moarte o jumătate million de oameni nevinovaţi, chiar dacă această lecţie nu face încă parte din programul de învăţământ. În acest fel, vom face un prim pas spre recâştigarea demnităţii noastre, iar copiii noştri se vor întoarce de la şcoală cu fruntea sus. Majestate, Un rege are datoria să ne apere istoria, cultura şi să fie alături de noi la nevoie. Cred că sunt în asentimentul ţării să vă rog să vă ridicaţi în ceasul din urmă şi să spuneţi ADEVĂRUL. În acest fel, veţi recupera istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul, veţi mulţumi destinului care v-a dat şansa să faceţi ceva important pentru trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Majestate, vă găsiţi la o ultimă încrucişare de drumuri, având posibilitatea de a pleca spre istorie ca REGELE MIHAI I al ROMÂNlEI sau ca un Mihai oarecare, în curând uitat de toţi. ROBERT HORVATH (Deva) New York, 24 Mai 2008
379. roberthorvath usa on September 1st, 2008 at 10:37 pm
eu sunt gata sa trec peste acele lucruri, mai ales ca era cit pe-aci sa fiu nashul, la propriu, al lui marius, el si domnica drumea au venit la noi acasa (la mine si sotia mea, nicole) intr-o seara in care am stat de vorba, am baut vin roshu, am mincat pizza si am pus lucrurile la cale, sporovaind nitzelush
oricum, ca a facut acest gest, marius ianush imi da ocazia sa ii salut puterea de a se intoarce asupra unor lucruri/replici usturatoare ale lui fata de mine si care, de la mine, nu au atras aceleasi reproshuri si invective
oricum, voiam sa spun ca ii respect valoarea / i-am respectat-o dintotdeauna:
si il consider cel mai talentat din generatia sa, ingaduindu-mi sa ii atrag atentia ca problema e ce face cu talentul sau remarcabil; iar eu ii tin pumnii ca sa reuseasca sa si-l implineasca.
marius, te rog ai grija de talantul tau, inmulteste/l!!!
cu drag,
mihail galatanu
DOMNULUI TRAIAN UNGUREANU Sunt atacat zilnic de ziarul COTIDIANUL. Cand am inceput actiunea impotriva ICR nu am auzit de dumneavostra,deci nu poate exista nimic la nivel personal.Sunt educat (Am absolvit facuultatea de CINEMATOGRAFIE IATC BUCURESTI si FASHION INSTITUTE OF TECHNOLOOGY NEW YORK) si sunt printre PUTINI ARTISTI ROMANI CARE AU FACUT CARIERA IN OCCIDENT.Sper ca ma dispretuiti din motive EXISTENTIALE si nu din INVIDIE. Nu ma supara faptul ca sunt facut mitocan,legionar, primitiv,lipsit de educatie sI de bani pentru ca este Adevarat. Ma intriga doar faptul ca sunt considerat PROVINCIAL.Cum poate cineva care locuieste in TOKIO SI NEW YORK sa fie provincial ? Cum poate cineva care care are un STUDIO DE FILM in mijlocul METROPOLEI poate fi descris ca un ratat ? Poate Bogdan Stefanescu fostul director al ICR,care ma vizitat, sa dea explicatii. In concluzie daca ati devenit un adevarat om de cultura de tipologie apuseana, va rog sa fiti FAIR si sa-mi acordati DREPTUL LA REPLICA.Articolul indreptat impotrva CLANULUI ICR se numeste O ZI BUNA PENTRU ROMANIA. ROBERT HORVATH
O ZI BUNA PENTRU ROMANIA
Cu ocazia incheierii expozitiei antisemite, ICR da un comunicat in care niste mizgalituri oribile ale unor golani sunt declarate “un succes al artei de avangarda din Romania, care incepe sa fie luata in considerare de institutii de mare prestigiu din domeniul artei(precum Muzeul National de Arta Contemporana ) si a condus la stabilirea unor colaborari intre graffierii din Romania si institutii artistice de peste Ocean”. Autorii uita sa explice ca aceste institituti isi au sediul in South Bronx sau in alte cateva ghetouri unde nici politia nu are curajul sa patrunda. Mentionind grupul de la New York Magazin se spune “nici una din persoane nu este calificata sa emita pareri profesioniste despre arta,de vreme ce nu poseda nici educatia si asa cum rezulta din luarile de pozitie, de un primitivism estetic deprimant – nici informatia necesara pentru a emite opinii pertinente” Lasind pe Grigore Culian care a creiat cel mai bun ziar de opinie de limba romana si pe profesorul Marinescu sa se apere singuri, sunt nevoit sa ma prezint si sa fac corectile necesare.
Ma numesc Robert Horvath si sunt de meserie cineast. Am absolvit facultatea de film IATC (fiind coleg de an cu Mircea Daneliuc cu care am facut un film de institut impreuna) Am lucrat la pricipalele studiouri in special la Televiziunea Romana. Mi-am facut educatia politica in anchetele securitatii. Am fost acuzat de spionaj, pentru trimitera in Occident a unor materiale filmate despre Ceausescu.Scapat cu viata am ajuns in America in 1977. Am pornit de la nimic. Fiind atras de lumea modelelor, am mai facut o facultate(Fashion Institute of Technology, New York) Aici am fost coleg cu Kiyoko, actuala mea sotie,renumit fotograf japonez, Actualmente imi continui profesia la studioul meu de film si televiziune cu sediul in Manhattan, New York si Tokio. Sunt cunoscut deasemenea ca ilustrator, designer, pictor. sub numele de Deva. Ultima expozitie personala DE LA DALI LA DEVA. care a avut in cartierul marilor galerii Chelsea, NY sa bucurat de succes. Am o galerie personala DEVA GALLERY unde arta mea poate fi vizionata de public. Semnind HORVATH sunt cunoscut in jurul lumii, ca unul din cei mai inportanti fotografi de moda.
Aceasta lunga prezentare este un indiciu ca intregul comunicat ICR trebue citit invers. In primul rind expozitia nu afost un succes ci un un adevarat dezastru. In al doilea nici unul din persoanele inplicate Suteu, Patapievici, Neagoe nu au absollvit vrea scola de arte sau au vreun talent artistic. Faptul ca acesti activisti culturali nu au cunostinte esentiale de estetica sau judecata artistica, a creiat o situatie exploziva A lua niste derbedei de la gura canalului si ai prezenta ca niste artisti intro galelrie de arta, este o frauda fara precedent. Adevarul este ca traim in doua lumi diferite, una a marei arte (Zamfir, Andrei Serban, etc) si una a provinciei proaste si snoabe reprezentate de alde Patapievici, Suteu sau de lumpenul pisat pe el, Cristian Neagoe.Trebue facuta curatenie generala. Imediat dupa stingerea scandalului Patapievici, vom incepe scandalul Tismaneanu,intre timp comunitatea va avea grija de Traian Ungureanu care a scris la ordin de la Cotroceni, mizerabilul articol “Statuia mitocaniei, comunitatea romaneasca de la New York.” Ma adresez pe aceasta cale unui alt mizerabil Ion Morar care crezind ca este siret, a scris in Cotidianul “Cultura romana bruiata la New York de un papagal ungur” Il asigur cu toata seriozitatea ca papagalul Robert, este mai roman dechit ei toti la un loc In articolul “Golaneala de la New York si tinta Basescu” acelas Morar desvolta un scenariu interesant dar complect inpracticabil.”Bata lui Horvath” loveste si sparge capul lui Patapievieci.Intelectualii fug speriati, lasand pe Traian Basescu singur si sizolat. In final aceiasi bata va lovi capul prezidential. Scenariul nu poate avea o baza reala, caci in scandalul icr, presedintele a ales sa se loveasca la cap singur. Spre final in comunicat oficial, Institut Cultural Roman avind ca presedinte de onoare pe insusi presedintele tarii, urmarind sa ma denigreze in ochii tuturor, ma denunta ca fascist “fervent admirator al politicii extremiste al maresalului Antonescu. Daca apararea culturii nationale si a demnitatii tuturor,
a atras atentia atentia atitor cozi de topor,este un semn bun.inseamna ca sunt disperatiI Cind ma pregateam sa gasesc un final acestor randuri, a sunat telefonul.Ionathan Vick de la Antidefamation League ma anuntat ca sa pornit actiune impotriva ICRt.Daca cea mai puternica asociatie din evreiasca din lume, care are ca scop” To stop the defamation of Jewiish people, to secure justice and fair treatment to all “se misca, inseamna ca partida este castigata. M-am grabit sa felicit pe Culian de la New York Magazin, care mi-a confirmat ca a primit un mesaj similar. Am indreptat un gand de multumire lui Badin, Alexandra, Raluca Petria si a mi de blogari care au facut ca aceasta minune sa se intimple. De si este vara de la New York a pornit un bulgare de zapada care creste si nu mai poate fi oprit.
O zi buna pentru Romania.
Friday 15 August 2008
New York
Robert Horvath
382. roberthorvath usa on August 31st, 2008 at 4:09 am
EXPOZITIE AL-QUEDA LA ICR NEW YORK
PRESEDINTE AL SENATULUI ROMANIEI NICOLAE VACAROIU
STIMATE DOMN
MA NUMESC ROBERT HORVATH,SUNT DE PROFESIE CINEAST absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) , am lucrat la prncipalele studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana. Actualmente, imi continui activitatea la studioul meu de film,cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in calitate de grafician, ilustrator si pictor. Pentru prima data in istoria post belica un stat ce se declara democratic, ROMANIA ORGANIZEAEA UN EVENIMENT DE TIP, ANTISEMIT.Prin geamul Galeriei Romane trecatorii pot vedea: ZVASTICA LUI HITLER pe unponei, un perete intreg pe care sunt pictate doua MENORE DESECRATE INGROZITOR, un rabin care are tatuat semnul SS si bineinteles batjocura continua cu Moise care se pregateste de sex cu David,un evreu religios care se impreuneaza cu un elefant,etc.Este greu de crezut dar ACEST SPECTACOL RUSINOS SE PETRECE LA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN DIN NEW YORK.La vederea acestei provocari provaduind deschis ura de rasa, m-am hotarat sa chem politia si sa anunt autoritatile specializate in” HATE CRIME” crime.”Am prezentat unui departament special fotografii care pe langa antisemitism sunt probe a unui delir pornografic a unei religii care neaga orice forma de umanism, sau convietuire sociala.Stilul de viata a acestor artisti nomazi proveniti din gura canalelor ,care dorm in cimitire sau case parasite care traiesc din cersit si DROGURI a fost deasemenea un factor in hotararea politiei de a actiona.(”Timisorenii care au speriat America”,Ziar local “) Amanuntele descinderii politiei si a manifestatiei spontane antinaziste, se gasesc in articolul “Nazisti in New York ” nymazin,ny Desecrarea unei menore intr-un oras cu o larga populatie evreiasca este o provocare grava si nu va fi iertata niciodata.Punerea cuvintului Fuck pe un simbol sacru, inseamna sfirsitul orcarei cariere politice,inclusiv cea a presedintelui Traian Basescu.Dansul are datoria morala de a cere scuze celor jigniti ca si comunitatii romane din America. In cateva cuvinte bine alese adresate newyorkezilorPRESEDINTELE TREBUE SA SPUNA ADEVARUL; ROMANII SUNT POPOR AL BINELUI CARE NU ARE NIMIC COMUN CU GRUPUL ANTISEMIT PATAPIEVICI. ACEASTA EXPOZITIE CU CARACTER TREBUE SA-SI INCHIDA IMEDIAT PORTILE. DOMNULE PRESEDINTE Faptele care le voi prezenta in continuare au o importanta speciala , pentru ele ating nu numai perceptia asupra Romaniei ci insusi SECURITATEA STATULUIi.Avem deaface cu o PENETRARE masiva a unor secte orgiastice sau cu caracter satanic, la toate nivelele statului;GUVERN,DIPLOMATIE, CULTURA .Avand la dispozitie SUME DE BANI URIASE PROVENITE DIN VANZAREA DROGURILOR, profitind de coruptia generalizata si anarhia politica aceste secte preiau portiuni intregi ale corpului diplomatic.Folosind din plin imunitatea diplomatica,departe de ochiul presei ,sub umbrela unui minister de externe absolut corupt si incompetent,aceste triburi violente si periculoase devin un fel de stat in stat.AICI LA NEW YORK UN GRUP EXTREMIST PERICULOS SI VIOLENTA PRELUAT NU NUMAI INSTITUTUL CULTURAL ROMAN CI SI INTREAGA CLADIRE ,CU GARZI, CONSULI SI REPREZENTANTI CU TOT. . Sub pretextul unei expozitii un grup de derbedei drogati fara casa sau adresa in Romania sunt cazati de multe luni in cladirea oficiala a statului.Batjocorind garzile ei au devinit spaima vecinilor si diplomatilor cazati in cladirea misiunii Avind ca lider pe un lumpen desgustator Cristian Neagoe aceasta haita este vinovata de degradarea cu grafitii al celor mai elegante cartiere din metropola.Consumator de droguri si excremente,bautor de urina,(www.badin.ro ) acest Neagoe a devenit nu numai director al ICR ci si un fel de legenda a elitei intelectuale bucurestiene.Purtator de cuvint al culturii romanesti , acest neom a devenit cheie si simbol a unui scandal care poate avea repercusiuni politice importante. Caracterul acestei grup satanic a putut sa fie studiat si evaluat chiar pe blogul sectei numite Zacusca Senzual.(de cateva zile blogul este blocat ) reliefand o secta extrem de periculoasa bazata pe cultul diavolului si a mortii.Iata cateva din preocuparile si ritualurile secrete: ;Transfuzia singelui de la animale la om,Ritaluri cu cranii umane ,ritualul anticrist in grupuri largi la lumina luminarilor cu batjocorirealui Cristos.desecrarea icoanelor,Intrebuintarea urinei amestecata cu droguri ca bautura afrodisiace,manual pentru obtinerea drogurilor,masti si instrumente de tortura si flagelari,Instructiuni pentru spargerea codurilor bancare,si multe altele.Atasat de aceasta scrisoare va trimet cateva zeci de fotorafii si texte care sper sa faca parte din dosarul comisiei de ancheta a Senatului Roman.Cateva din fotografii vor fi transmise presei romane si mediei internationale. Cu cateva saptamani in urma am trimis o srisoare oficiala autritatilor romane din SUA (ambasador Adrian Vierita,Daniela Gitman,Bogdan Neagu,Ilinca Ilie.Consul General New York Piotro Lucian Pavone ) din care citez un fragment: Zacusca Senzual.Conducatul acestei secte cu ramificatii internatiole este Cristian Neagoe directorul de programe la centrul din NY. Aceasta secta conbinia satanismul, drogurile cu o ideologie indreptata impotriva orcarei credinte sau forme de umanism. Va pun la dispozitie doua materiale. Aceste materiale trebue imediat transferate specialistilor. Pentru a asigura protectia cetatenilor din cladirea Consulatului Roman aceste caractere trebue trimisie imediat in tara. Sunt cu mult mai periculosi ca MISA Pentru ca acesti indivizi vorbesc deschis despre intrebuintarea, drogurilor nu vad nici o problema de ordin legal. Domnul Cristian Neagoie trebuie imediat arestat. Va rog insistent sa instintati fara nici o intirziere pe PERSEDINTE TRAIAN BASESCU despre cele intimplate. Patapievici, Suteu trebuie imediat schimbati siDESCHISA O ANCHETA PALAMENTARA . Autoritatile americane sunt foarte ingrijorate deinfiltrarea acestor satanisti pe filiera diplomatica. Va asigur ca situatia este extrem de grava si fara intoarcere .VA ANUNT OFICIAL CA IN CALITATE DE CETATEAN AMERICAN AM CONTACTAT FBI,SI AM CERUT PROTECTIA ACESTEI INSTITUTII.Sunt deasemenea cetatean japonez. A doua zi avind o discutie cu consulul Pavoni am exprimat parerea ca asa numitii artisti simtind ca sunt incoltiti,neavand nimic de pierdut pot deveni extrem de periculosi.Am contactat deasemenea Ambasada Romaniei cerand oficialiSA FIU PUS IN CCONTACT CU SIE. Am explicat atasatului cultural Ilinca Ilie (patru convorbiri succesive) ca situatiaeste deosebit este extrem de grava si va scapa in scurt timp de sub orice control. La cateva ore presimtirile mele sau adeverit din plin.BANDA LUI NEAGOE A ATACAT SI VANDALIZAT CLADIREA OFICIALA A STATULUI ROMAN, CARE GAZDUESTE MISIUNEALAONU,COSULATUL.INSTITUTUL CULTURAL ROMAN SI GALERIA DE ARTA.Prima victima a fost chiar expozitia lor numita sugestiv “Fridom for lazi parti”Astfel trecatorii neavizati au putut vedea prin geamul galeriei Romania un grup de barbari care rup , taie distrug tot ce le iese in cale lasand o mizerie de nedescris.Urmeaza in curand etajele superioriore camerele si holurile fiind murdarite de grafitti si limbaj scatologic.Orgia cu droguri si alcohol dureaza toata noatea, fiind inpanate de ragete salbatice care tin in piciore tot cartierul.Trebue sa mentionez ca toate aceste oribilitati au loc la cateva minute de cladirea ONU. Astfel diplomatii de pe tot globul locuind in vecinitate ,sau bucurat din plin de cultura dementa exportata de regimul de la Bucuresti. .Odata cu venirea dimineti ,in plina lumina a inceput VANDALIZAREA IN EXTERIOR A CLADIRII CARE ARBOREAZA DRAPELUL NATIONAL SI ARE DEASUPRA INTRARII STEMA ROMANIEI .Aceasta agresiune fara precedeneste documentata de un video profesionist (John Gabriel Marinescu-www.badin.ro) si in care se vad grafiti de cativa metrii manjind pur si simplu fatada institutiei.Uluitor este ca nimeni nu intervine pentru a opri agresiunea Pentru ca este un caz de o extrema gravitate este cazul ca presedintele inca in functie Traian Basescu sa fie chemat sa dea explicatii de ce fortele de ordine NU AU FOST LASATE SA-SI FACA DATORIA..Un presedinte are datoria prin constitutie sa apere teritotoriul tarii.Daca nu poate sau nu vrea este cazul sa lase pe altii sa o faca.Nu pot sa cred ca clanul Patapievici este mai important decat demnitatea tuturor.In orice tara din lume banditii care indrasnesc sa atace ambasadele,consulatele sunt aresati imediat si chiar trimisi in fata tribunalelor militare. La noi apar la conferinte de presa fiind declarati valori nationale. La conferinta respectiva dupa ce au incercat sa dea respectabilitate zvasticii, fascioizii au mers atat de parte incat sa declare ca directorul Muzeului Holocaustului Radu Ioanid ar fi de acord cu expozitia nazista si chiar a intervenit la FBI si Departamentul de Stat in defavoarea mea.Auzind aceasta declaratie oficiala (ziarul Cotidianul publica aceasta diversiune pe larg)am contactat persoana in caza la telefon.Domnul Ioanid a negat categoric aceasta afrmatie si desmintit ca ar fi dat vreun interviu pe aceasta tema.Pentru ca domnul Patapievici ,intrebuinteaza pozitia de cel mei inalt functionar cultural al tarii, pentru promavarea antisemitismului aparind in public zvastica,simbolul nazismui,este cazul ca comisia culturala asenatului sa ceara imediat destituirea sa. DOMNULE PRESEDINTE Studiind cu atentie documentele despre cultul Zacusca Senzual nu am gasit nici o tenta de antisemitism.Avind de aface cu un cult al diavolului atentia negativa este indreptata spre Dumnezeul crestin.Atunci cum se explica antisemitismul feroce al expozitiei ICR de la NewYork. MARELE SECRET CARE TREBUE DESVALUIT ESTE URMATORUL: EXPOZITIA DE LA ICR NU A FOST ROMANEASCA CI UNA ARABA. ARTISTUL SE NUMESTE OMAR MARWAN ANBAKI .DE MANA LUI SUNT FACUTE TOATE DELIRULIRE ANTISEMITE. ROMANII AU ASIGURAT DOAR DECORUL SI DIVERSIUNEA. SE REMARCA PE UN PERETE INTREG ,DESECRAREA A DOUA MENORE,SIMBOLUL SACRU AL POPORULUI EVREU.{ PE UNA DIN MENORE APARE CUVANTUL FUCK IAR PE CEALALALTA SEMNUL DOLARULUI ) ACEASTA BOMBA A PROPAGANDEI RADICAL ISLAMICE ,AFOST DETONATA LA NEW YORK IN CEL MAI MARE ORAS AMERICAN,LA COLT DE STRADA CU CLADIREA ONU. ANCHETA CONTINUA SI RASPUNSUL VA FI PE MASURA.PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU TREBUE IMEDIAT CHEMAT IN FATA PARLAMENTULUI PENTRU A DA SOCOTEALA. NICI O IMUNITATE, LEGEA TREBUIE APLICATA EGAL TUTUROR, INCUSIV CLANULUI PATAPIEVICI. DACA DANSUL A ALES SINUCIDERA POLITICA,ESTE PROBLEMA LUI PERSONALA (CLANUL MAI INPORTANT DECAT POPORUL). DAR NU ARE DREPTUL DE A PREJUDICIA IMAGINEA SI DEMNITATEA TUTUR DOMNULE PRESEDINTE Apreciind decizia de a deschide o ancheta ,VA ROG SA-MI DATI POSIBILITATEA DE APAREA IN FATACOMISIEI CULTURALE A SENATULUI .AM MULTE DE SPUS. In incheiere vreau sa mentionez institutiile si organizatiile contactate in acest caz: DEPARAMENTUL DE STAT(SECTIA ROMANA),DEPARTAMRNTUL DE STAT(HOLOCAUST).POLITIA NEW YORK,HOMELAND SECURITY,ANTIDEFAMATION LEAGUE,CONSULEATUL ISRAELULUI ,CIA. ROBERT HORVATH new york iulie 2008 Cind ma pregateam sa gasesc un final acestor randuri,ma a sunat la telefon Ionathan Vick de la ANTIDEFAMATION LEAGUEA care ma anuntat ca sa PORNIT ACTIUNE IMPOTRIVA ICR SI A INCEPUT MONITORIZAREA SA CA INSTITUTIE CULTURALA A STATULUI ROMAN. Dansul ma asigurat ca documantele au fost predate Departamentului International, care tine contactul cu Ambasadele si Consulatele Statelor Unite Daca cea mai puternica asociatie din evreiasca din lume, care are ca scop” TO STOP THE DEFAMATION OF JEWISH PEOPLETO SECURE JUSTICE AND FAIR TREATMENTt TOALL” ,intervine inseamna ca situatia este grava.Redactorul Culian de la New York Magazin, care mi-a confirmat ca a primit un mesaj similar.Domnul Vick mi-a explicat ca organizatia sa isi are sediul in coltul strazii, nu departe de galeria ICR ,si ca a vizitat expozitia “Fridom for Lazy People”personal. Am cazut amandoi de acord ca ESTE INTOLERABIL CA O ORGANIZATIE GUVERNAMENTALA ,CEA A ROMANIEI, SA ORGANIZEZE UN EVENIMENT ISLAMIC CU CARACTER ANTISEMIT IN STATELE UNITE.
383. roberthorvath usa on August 30th, 2008 at 10:13 pm
ai perfecta dreptate.
ma plangeam doar de lungimea nejustificata a unor carti ale lui. lectura ajunge apa de ploaie , transformata in viitura
well, asta chiar e o monada comica,nu e bascalioasa deloc. cum naiba sa simulezi verosimilitatea si de ce tocmai aici? oricum, e dreptul tau sa numesti ieftin ceea ce rupi din contex. ce nu pricep, in cazul asta,e cum de nuti-a placut borges
prost esti in pula mea.. cine sloboz te-a inspirat sa scrii asa? ce pula mea o sa faci tu in viata? labagiule virgin ce esti..mai bine vinzi clatite in sange sa te bata, cel putin faci un bine omenirii, faci o clatita si mai castigi si tu un ban. dar daca mancam dupa tine , innebunim. mai bine te sinucizi in sloboz … ce cap ai! de porc!
387. sange_sa_te_bata on August 30th, 2008 at 4:02 am
deocamdata, reuseste.
semn: eram in brucsel cu un grup de moldobuzoveni, haleam pe banii unui europarlamentar intr-un restaurant patronat de un grecotei. cind ne venea de-o tigara, ieseam in strada, fix in piata aia mare din centru. si treceau turistii. o pereche de scandinavi s-a oprit sa ne verniseze: tablou animat cu fum din lumea a treia.
no, acu sa vedem partea frumoasa a lucrurilor: vesticii ne vor binele. daca tot am intrat in uniunea lor, macar sa ne tina plaminii in aerul asta tare, nu?
faza e ca ori de cite ori scriu, imi vine sa fumez. asa ca, ma las si de scris;)
EXPOZITIE AL-QUEDA LA ICR NEW YORK. SUNT CINEASTUL CARE A DECLANSAT SCANDALUL ICR. SE INCEARCA IZOLAREA MEA SI REDUCEREA LA TACERE. SUNT EXCLUS DE LA AUDIERILE SENATULUI.SUNT REFUZAT LA STATIUNILE TV.TOATE ZIARELE REFUZA ARTICOLELE MELE. SUNT AMENINTAT CU TOATE RELELE ,INCLUSIV MOARTEA,
ATENTIONEZ PE PRESEDINTELE BASESCU CA ACESTE ACTIUNI VOR AVEA CONSECINTE EXTREM DE GRAVE PENTRU DINSUL SI PENTRU CLANUL PE CARE IL SLUJESTE .IN CALITATE DE CETATEAN AMERICAN AM CONTACTAT SI CERUT PROTECTIA FBI. TREBUE SA MENTIONEZ SI CALITATEA DE CETATEAN JAPONEZ. MARELE SECRET CARE TREBUE DESVALUIT ESTE URMATORUL: EXPOZITIA DE LA ICR NU A FOST ROMANEASCA CI UNA ARABA. ARTISTUL SE NUMESTE OMAR MARWAN ANBAKI .DE MANA LUI SUNT FACUTE TOATE DELIRULIRE ANTISEMITE. ROMANII AU ASIGURAT DOAR DECORUL SI DIVERSIUNEA. SE REMARCA PE UN PERETE INTREG ,DESECRAREA A DOUA MENORE,SIMBOLUL SACRU AL POPORULUI EVREU.{ PE UNA DIN MENORE APARE CUVANTUL FUCK IAR PE CEALALALTA SEMNUL DOLARULUI ) ACEASTA BOMBA A PROPAGANDEI RADICAL ISLAMICE ,AFOST DETONATA LA NEW YORK IN CEL MAI MARE ORAS AMERICAN,LA COLT DE STRADA CU CLADIREA ONU. ANCHETA CONTINUA. ACEASTA ACTIUNE A AVUT SPRIJINUL GANGULUI PATAPIEVICI SI ACORDUL NECONDITIONAT AL PRESEDINTELUI. SCANDALUL DE LA BUCURESTI INCEPE
SA FACA DELICIUL MEDIEI ARABE.ASTFEL STATIUNEA DE TV AL-JAZEERA A AVUT UN EDITORIAL PE TEMA. CU AJUTORUL VOSTRU CONSPIRATIA TACERII VA FI SPARTA,ADEVARUL VA FI SPUS. ROBERT HORVATH CINEAST NEW YORK.
391. roberthorvath usa on August 28th, 2008 at 10:25 pm
o carte trebuie judecata ca intreg insa, nu. si la fel un film. chiar daca exista un pasaj pornografic brut, de data asta la propriu. la murakami functia minimalismului mi se pare legata de capacitatea de a introduce firesc fabulosul – el pare un fin observator care noteaza la fel de neutru (nu intotdeauna, asa cum remarcai) si ordinea actiunilor si aranjamentele obiectelor si -intamplarile extraordinare. multe detalii-indiciu, care tin de ordinea realitatii obisnuite sau a fantasticului, se dovedesc inutile, la fel ca in perceptia obisnuita, aglomerata de tot felul de piste false. mi se pare ca efectul urmarit e: naratiunea sa para mai credibila si, in acelasi timp, intamplarile extraordinare, mai mult chiar decat atunci cand ar fi introduse cu precautie, aluziv
392. cosmin romanescu on August 28th, 2008 at 4:51 pm
Tipul asta de scriitura exuberant bascalioasa nu ma coafeaza, zic asta ca sa fie clar ca fac un comentariu idiosincratic, de ex. nu am reusit sa termin bioy casares si borges. Dincolo de asta, mi se pare ca sunt cateva parti reusite – izolate – si altele ratate si imi vine sa zic chiar ieftine, de la exprimare (”beethoven, daca nu e cu suparare”) pana la situatii (jumatatea care vrea sa mediteze cand cealalta face sex) si constructie (finalul previzibil si lipsit de umor). Mai general, caca orice preocupare pentru simularea, cat de cat, a verosimilitatii e lasata deoparte mi se pare ca umorul devine steril cumva si povestea capata o dimensiune exemplara, de fabula, in ciuda intorsaturilor de condei din cand in cand istete si imaginative.
393. cosmin romanescu on August 28th, 2008 at 4:24 pm
foarte interesant articolul.
as spune doar ca Alain Robbe-Grillet in Labirintul,sa zicem, a avut simtul masurii. h murakami,cel putin in Oaia fantastica si Dans,d ,d devine plictisitor prin masivitatea cartii. de unde ,ca parere, minimalismul ar trebui sa se rezume la producerea de carti subtiri. viata netransfigurata sau selectata,e cumplit de plictisitoare.de asta si avem nevoie de arta. donc, vivat Friedman
DESPRE
ROBERT SI KIYOKO HORVATH SI “CATEAUA DE LA BERGEN BELSEN”
Nazistii la New York
Autor :Radu Toma
In New York traiesc peste 3 milioane de evrei americani, cifra reprezentnd mai mult de jumatate din populatia Israelului. Snt stranepotii, nepotii si copiii celor veniti acum 130-140 ani din Europa si, putini, din alte parti, sa se bucure de oportunitati, sa faca afaceri si, cei mai multi dintre ei, spre a scapa de antisemitism, persecutii si exterminarea fizica. S-au dus acolo si din vechea Romnie. in sudul Manhattanului, aproape de Wall Street, pe strada Rivington, se afla cea mai veche sinagoga din oras, inaltata de evreii romni la 1880. New yorkez in anii ‘80, obisnuiam sa merg cu vechii prieteni sositi din tara, Virgil Cndea, Emanoil Petrut s.a. la restaurantul lui nea Nicu Amiralu’, emigrant din Dudesti, in cartierul Forrest Hills. Sa mncam telemea cu rosii si mici, serviti de un ajutor de chelner al lui Feri, din barul de jos, de la Athene Palace, a juns in America.
Dintre toti cunoscutii evrei de acolo, cel mai important a fost Erich. Un om de 85 de ani, un gentleman perfect, refugiat n 1938 din Germania lui Hitler. Familia i-a ramas in urma si a disparut la Auschwitz. Am petrecut multe seri cu el, vorbea mai ales de patria lui, Germania, avea numai cuvinte de lauda pentru ea. Plngea insa, uneori, cu ochi albastri si pomenea obsesiv numele german al fratelui sau, Kurt Gnther, disparut si el n Holocaust. Am aflat, astfel, nca o data, de la sarmanul Erich, ca oamenii au dreptul sa fie ce sunt, sa creada ce vor si sa mearga unde vor… In ziarul de ieri a fost publicata o scrisoare neobisnuita, trimisa de o familie americana, sot si sotie, lui Traian Basescu. Cei doi solicita respectuos presedintelui sa dispuna masuri disciplinare pentru ctiva functionari ai statului romn in misiune la New York, care comit abuzuri grave si incalca atit legea romna, ct si pe cea americana. Acestia interzic accesul liber al celor doi cetateni,
sotul fiind originar din Romnia, la Centrul Cultural Romn din New York, dar, atentie, si n alte locuri din oras, unde trimisii tarii organizeaza manifestari culturale romnesti. Inclusiv in cartierul Tribeca, din vestul Manhattanului, intesat de librarii, biblioteci, teatre, sali de cinema si cluburi muzicale, unde pulseaza zi si noapte aproape toata viata cultural-artistica si intelectuala a marelui oras. Au interzis, prin urmare, n anul 2007, accesul si libera miscare a doi oameni liberi, unul romn american, prin orasul la portile caruia te intmpina, de 120 ani, cea mai primitoare gazda din lume, Statuia Libertatii! Au pus gorilele pe ei si i-au izgonit in strada. in plin New York, deci, ctiva nazisti fac o alta lege, cea a discriminarii, interdictiei si a violentei. O supraveghetoare de la Centrul Cultural Romn – probabil o replica a faimoasei Frau Else Koch, gardiana SS din al II-lea razboi mondial, poreclita “cateaua de la Bergen Belsen” – crede ca poate
sa lase sa intre acolo doar pe cine vrea ea. A dat dispozitie bodyguarzilor sa-i scoata pe vizitatorii americani in strada. Frau Corina Suteu, “directoarea”, a precizat, conform autorilor scrisorii, ca a primit dispozitii In acest sens de la dl. Mihnea Motoc, reprezentantul Romniei la ONU (?!). Mai mult, ca ordinul de interdictie pentru cei doi vine de sus de tot, de la Horia-Roman Patapievici, seful Institutului Cultural Romn, de la Bucuresti. Alaturata este si poza sa cazona, in camasa verde-brun, cu o privire fanatica si o tunsoare ofitereasca, asa cum i sta bine unui adevarat Gauleiter. Visnd, probabil, puciuri. Unul in balcoanele Parlamentului Romniei, altul mai departe, intr-o berarie la Munchen. Iar altul foarte departe, peste Ocean, in preajma teatrului “La Mama”, in cartierul Tribeca, din New York.
Dear President Traian Basescu,
I ‘d like to bring up some serious events occurred in
New York to your attention, which hurt the image of
Romania and yourself. There have been discrimination
and physical aggression against citizens of USA and
Japan committed by diplomatic and cultural
representatives of Romania.
My name is Kiyoko Horvath, and I live in New York for
more than 24 years as a professional photographer and
visual artist. Myself and my husband, Robert Horvath,
who is a film maker graduated from I.A.T.C. Bucharest,
we own film and photography studio in Manhattan, NYC.
I heard from my Romanian friends that Mr.Horia-Roman
Patapievici, the president of ICR promoted one
anti-cultural and anti-Romanian policy. He said, ” It
is shame to be Romanian, since we have second class
culture, and we should throw Eminescu’s books. I
consider Romanian language is just good to swear, and
so on.” Unfortunately, Ms. Corina Suteu, director of
ICR of New York implements this idiotic ideas with
religiosity. She closed library at ICR and she forbid
using Romanian language in any events there, and
discriminated against artists and intellectuals of
this community continuously humiliated.
First aggression against us occurred about a year ago,
when Robert asked to restore using Romanian language
at ICR, New York. Ms. Suteu ordered guards to push him
out, but she met their refusal and she tried to push
him out by herself. After this incident, we have never
visited any more Culture Center programs until the end
of last year, when ICR organized Romanian Film
Festival at Tribbeca Film Center, we tried to enter to
see one of the movies. Ms. Suteu again did not let us
enter without any reasonable explanations.
And two weeks ago, when we called and get reservation
for a program at the Culture Center. To our surprise,
we were told that both myself and Robert were not
invited to any future events organized by the
director, Ms. Suteu, including events in American
public and private places, such as galleries, theaters
and so on.
We called Ms. Oana Radu, director of program, and
asked who made this kind of abusive treatment against
us? She replied that Mr. Mihai Motoc, Ambassador at UN
gave this order.
Since we didn’t want to pay any attention to this
nonsense, we tried to go to see a Romanian movie at
ICR last week. But, Robert was greeted at the middle
of stairs by 4 guards and they told him that he could
not enter to see the movie by order of Ms. Suteu, who
has the backup of the director of ICR, Mr.
Patapievici. These guards pushed Robert from the back
on the stairs and only by chance he was not injured
seriously. He was shouting and calling for police
help, and then these guards stopped their physical
aggression.
Imagine, how visitors including American journalists
felt passing by and witnessing this event. Next day,
Ms. Gindac, Mr. Motok’s secretary told us that Mr.
Ambassador Motok took full responsibility of this
unbelievable act.
I want to say to you clearly, Mr. President. This
events happened in America, where any discriminations
based on religion, political opinions, or race,
nationality is forbidden. Any incitation to violence
is punished by law. Especially, to American and
Japanese citizen like us, we cannot accept this abuse.
Please consider this letter as official request for
investigation and punishment of the guilty. We
appreciate your attention and your sense of
righteousness.
Sincerely yours,
Kiyoko Horvath & Robert Horvath
397. robert horvat on August 28th, 2008 at 7:36 am
EXPOZITIE AL-QUEDA LA ICR NEW YORK SUNT CINEASTUL CARE A DECLANSAT SCANDALUL ICR. SE INCEARCA IZOLAREA MEA SI REDUCEREA LA TACERE. SUNT EXCLUS DE LA AUDIERILE SENATULUI.SUNT REFUZAT LA STATIUNILE TV.TOATE ZIARELE REFUZA ARTICOLELE MELE. SUNT AMENINTAT CU TOATE RELELE ,INCLUSIV MOARTEA,
ATENTIONEZ PE PRESEDINTELE BASESCU CA CESTE ACTIUNI VOR AVEA CONSECINTE EXTREM DE GRAVE PENTRU DINSUL SI PENTRU CLANUL PE CARE IL SLUJESTE .IN CALITATE DE CETATEAN AMERICAN AM CONTACTAT SI CERUT PROTECTIA FBI. TREBUE SA MENTIONEZ SI CALITATEA DE CETATEAN JAPONEZ. MARELE SECRET CARE TREBUE DESVALUIT ESTE URMATORUL: EXPOZITIA DE LA ICR NU A FOST ROMANEASCA CI UNA ARABA. ARTISTUL SE NUMESTE OMAR MARWAN ANBAKI .DE MANA LUI SUNT FACUTE TOATE DELIRULIRE ANTISEMITE. ROMANII AU ASIGURAT DOAR DECORUL SI DIVERSIUNEA. SE REMARCA PE UN PERETE INTREG ,DESECRAREA A DOUA MENORE,SIMBOLUL SACRU AL POPORULUI EVREU.{ PE UNA DIN MENORE APARE CUVANTUL FUCK IAR PE CEALALALTA SEMNUL DOLARULUI ) ACEASTA BOMBA A PROPAGANDEI RADICAL ISLAMICE ,AFOST DETONATA LA NEW YORK IN CEL MAI MARE ORAS AMERICAN,LA COLT DE STRADA CU CLADIREA ONU. ANCHETA CONTINUA ACEASTA ACTIUNE A AVUT SPRIJINUL GANGULUI PATAPIEVICI SI ACORDUL NECONDITIONAT AL PRESEDINTELUI SCANDALUL DE LA BUCURESTI INCEPE SA FACA DELICIUL MEDIEI ARABE.ASTFEL STATIUNEA DE TV AL-JAZEERA A AVUT UN EDITORIAL PE TEMA CU AJUTORUL VOSTRU CONSPIRATIA TAGERII VA FI SPARTA,ADEVARUL VA FI SPUS ROBERT HORVATH CINEAST NEW YORK.
398. robert horvat on August 28th, 2008 at 7:35 am
Robert Horvath- Scrisoare deschisa catre Regele Mihai I al Romaniei
Robert Horvath: „Românii, criminali sau eroi?“ MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI Sire, Mă numesc Robert Horvath şi sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (I.A.T.C.) şi am lucrat în mai multe studiouri mari din România, îndeosebi la Televiziunea Română. Actualmente, îmi continui activitatea la studioul meu de film, cu sedii în New York şi Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, sub numele de Deva (oraşul unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator şi pictor. Majestate, Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întodeauna, în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost confiscată de Securitate şi niciodată înapoiată. Fiind acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate despre Ceauşescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul în care scap cu viaţă, să nu uit nimic şi să mă alătur celor care au vrut o contra-revoluţie în România. Acest lucru ar fi însemnat readucerea adevăratelor valori la vârful ţării şi reversarea revoluţiei sociale care a adus la conducere scursura mahalalelor, adunată cu pleava de leneşi de la marginea satelor. M-am alăturat celor care au vrut să reinstaureze mult hulitul regim “burghezo-moşieresc”, care, într-un timp istoric extrem de scurt, a adus prosperitate şi intrarea ţării în civilizaţia europeană. Am vrut să aducem înapoi un regim care să redea demnitatea Armatei Române, mereu terfelită şi acum, peste noapte, acuzată de uciderea a aproape jumătate milion de români evrei; am vrut o întoacere la Dumnezeu şi la Biserică; am vrut o reîntoarcere la adevărata cultură; am vrut o şcoală unde copiii să nu înveţe minciuni şi să vină acasă plângând auzind că părinţii şi bunicii lor au fost cei mai mari criminali de război. Am crezut în reconciliere, în iertarea celor care au greşit, dar şi în pedeapsirea celor care au ucis. Mă refer, aici, la genocidul împotriva unor oameni nevinovaţi, a căror singură vină a fost că au citit mai multe cărţi şi că nu au fost ţărani săraci. Am vrut un rege care să apere legile, Constituţia şi, implicit, să ne apere pe noi. Majestate, Am dorit ca dumneavoastră, fiind o personificare a însăşi istoriei celui de al Doilea Război Mondial, să rupeţi, în sfârşit, tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII NU SUNT VINOVAŢI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă, au făcut un lucru pe care alţii nu au îndrăznit să-l gândească: AU SALVAT ÎNTREAGA POPULAŢIE EVREIASCĂ DE LA HOLOCAUST. Acest moment unic al istoriei, când un popor salvează un alt popor de la moarte, trebuie făcut cunoscut şi, sper, celebrat de evrei şi de români împreună. Este momentul, cred, Majestate, ca, prin vocea Dumneavoastră, ultima personalitate importantă a celui de-al Doilea Război Mondial rămasă în viaţă, acest miracol românesc să fie făcut cunoscut întregii lumi. Nu cred că există un loc mai prielnic pentru a spune ADEVĂRUL decât aici, la New York, la o sinagogă cu evrei români. După o introducere despre rolul monarhiei – în special al Reginei Elena, mama Dvs. -în salvarea evreilor, va veni şi rândul Majestăţii Voastre. Nu rămâne decât să spuneţi: “Eu am fost acolo şi ştiu ce s-a întâmplat. Românii i-au salvat pe toţi evreii de pe teritoriul Regatului României, regatul meu”. Aceste cuvinte, puţine dar magice, îndreptând istoria, vor reda românilor, pentru totdeauna, demnitatea furată. Veţi vorbi, probabil, cu lacrimi în ochi, despre suferinţa evreilor şi îi veţi asigura că majoritatea românilor a fost alături de ei. Astfel, în faţa unei presiuni extraordinare, având trupe germane în ţară, întreaga societate românească, monarhia, partidele istorice şi Biserica au pactizat şi conspirat pentru salvarea evreilor. Nu veţi uita să spuneţi că a existat un singur om în toată istoria războiului care i s-a opus lui Hitler, spunându-i, fără ezitare: “Nu îi dau pe evreii mei” (rostită de Mareşalul Ion Antonescu). Vă sugerez, în final, să folosiţi un citat al marelui rabin Şafran, care, vorbind de anii războiului, îşi arată iubirea şi recunoştinţa pentru “bunul şi blajinul popor român”. Un rege are datoria să spună unui popor când a greşit, să-l laude pentru bine şi să-l apere în faţa lumii când este nedreptăţit şi umilit. Responsibilitatea guvernului de la Bucureşti pentru crimele comise în primele două luni de război este de netăgăduit. De asemenea, nu trebuie negat faptul că familii întregi din populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina au fost deportate dincolo de Nistru, suferind de foame, epidemii sau de epuizare fizică. Dar, pornind de la o tragedie reală, adică moartea a câtorva mii de oameni, fapt prezentat în procesul Ion Antonescu, se ajunge la cea mai bizară deformare a istoriei. Astfel, o comisie condusă de un dezechilibrat mintal, Elie Wiesel, fără nicio competenţă legală sau vreo greutate morală, declară peste noapte România ca fiind prima maşină de ucis (“kiling machine”) din istoria lumii. Deci, Armata Română, a cărei misiune principala era recucerirea unor teritorii, fără ordine primite, fără muniţie şi disciplină germană, fără trupe şi comandouri specializate în operaţii de curăţire (SS şi EInzatszruppe) ucide aproape jumătate milion de oameni, în numai două luni, şi masacrează aproape 8 mii de bătrâni, femei şi copii pe zi (bărbaţii evrei încă în putere fiind încadraţi în Armata Roşie, iar cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fugit în interiorul Rusiei). Astfel, Armata Română depăşeşte cu mult performanţa maşinii de război germane, sprijinită de fasciştii ucrainieni, estonieni şi lituanieni. Pornind pe această linie a ilogicii, putem să ne întrebăm de ce ţăranii români, elementul de bază al Armatei Naţionale, având această unică pornire spre bestialitate, nu au fost folosiţi mai departe în implementarea “Soluţiei Finale” a lui Hitler. Nu de mult a avut loc, la Institutul Cultural Român din New York (ICR), o întâlnire cu reprezentanţii “Industriei Holocaustului” din Bucureşti, unde s-a “remarcat” d-l general Mihai Ionescu, o veche coadă de topor. Atunci, am reuşit, printr-o intervenţie foarte dură şi percutantă, să-i ridiculizez şi-i să trimit acasă cu coada între picioare pe reprezentanţii celei mai tragicomice comisii din istorie: Comisia Wiesel. Prima şansă a fost dată de Guvernul României în 2002, care, bazându-se pe documentele Arhivei Naţionale şi în conjuncţie cu documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decretează, fără niciun echivoc, că PE TERITORIUL ROMÂNIEI NU A AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai puţin de doi ani, însă, acelaşi Guvern al României îşi schimbă poziţia, înfiinţând o Comisie care, bazându-se pe aceleaşi documente, decretează că ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORŢII INIMAGINABILE! Şi, pentru ca absurdul să fie total, după negarea Holocaustului, acelaşi guvern, în acelaşi an, 2002, scoate un decret-lege prin care negarea Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de închisoare! Admiţând că, în cazuri grave, se poate aplica această lege şi retroactiv, ar fi normal ca însăşi guvernul să-şi afle locul cuvenit în spatele gratiilor! Creat la comandă, pentru câştigarea unor avantaje politice, Raportul Comisiei spune că “România a ucis, a ucis, a ucis”. Asfel, se spune, fără clipire, un mare neadevăr cutremurător: “În România a fost decimată întreaga populaţie evreiască, cu excepţia unor regiuni unde au supraveţuit”. I-am asigurat pe membrii delegaţiei că adevărul este exact invers şi că aceste câteva regiuni reprezintă, de fapt, actualul teritoriu al României. Mă întreb ce trebuie aruncat mai întâi în lada de gunoi a istoriei: guvernul sau autorii acestu raport. Concluzia înebunitoare a comisiei “ROMÂNII SUNT VINOVAŢI DE GENOCID” nu trebuie lăsată fără un răspuns. Când cineva vine la tine acasă şi te face criminal, cred că este cazul să îi arăţi, fără ocol, uşa. Cred că nu este prea târziu, Majestate, să faceţi acest gest, în numele tuturor. Istoria este făcută întodeauna de învingători. Dar, atâta timp cât nu se spune răspicat că a existat un singur om în întreaga istorie a celui de al Doilea Război Mondial care s-a opus lui Hitler, salvând jumătate milion de suflete de la moarte sigură (Mareşalul Ion Antonescu) rămânem în minciună. Nu putem nega opinia lui Goebels, căpetenia nazistă, care, în jurnalul personal, spune: “M-am dus de mai multe ori la Hitler şi i-am spus că Antonescu conduce cu ajutorul duşmanilor noştri. Sub nasul nostru pleacă nenumărate vapoare cu evrei spre Palestina. S-a ajuns să se trimită alimente pentru evreii români din Franţa”. Cred că sunteţi de acord să-l credem mai degrabă pe Goebels (acesta avea zeci de agenţi la Bucureşti, care îi spuneau adevărul), decât pe Wiesel, care are mii de agenţi locali care se încurcă însă în minciuni. Dacă de pe teritoriul Regatului României nu a fost trimis niciun evreu spre lagărele de concentrare naziste, nu aceeaşi soartă au avut-o cei surprinşi de război pe teritoriul german sau pe al axei fasciste. La ordinele Mareşalului Antonescu, Guvenul României a făcut eforturi extraordinare pentru a-i încuraja pe evrei, a le face viaţa mai uşoară şi a salva mii de oameni de la moarte sigură. Prin acţiuni disperate, contra cronometru, oamenii Mareşalului Ion Antonescu scot din trenurile morţii zeci de famili, opresc arestări şi execuţii în ultimul moment sau dau zeci de paşapoate în alb cu nume româneşti. După cum reiese din documente, s-a încercat de multe ori scoaterea evreilor români chiar şi din lagărele de concentrare. Pentru că documentele esenţiale a activităţii statului român pentru salvarea evreilor de la moarte sunt ascunse în raport, pun sub semnul întrebarii onestitatea, imparţialitatea şi chiar legalitatea Comisiei Wiesel. Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se spune, cu claritate: “Întrucât în România evreii sunt consideraţi cetăţeni români, ei trebuie să se bucure şi în străinătate de protecţia statului român”. În final, se cere să se intervină pentru recuperarea averilor evreilor români aflaţi pe teritorul Reich-ului. Ca urmare a faptului că Mareşalul Ion Antonescu cerea înapoierea “evreilor săi”, în răspuns, Ministerul Afacerilor Străine al Franţei comunică, în ianuarie 1943, Legaţiei Române de la Vichy, că este favorabil repatrierii evreilor români aflaţi în Franţa. La 28 mai, Ministerul Afacerilor Străine şi Direcţia Generală a Poliţiei stabilea normele în vederea “revenirii în ţară a evreilor cu drepturi foarte bine stabilite la cetăţenia română şi a căror primire în România a fost admisă în mod excepţional, dintr-un spirit de umanitate faţă de situaţia grava ce li s-ar fi creat în străinătate”. În urma instrucţiunilor personale ale ministrului român de Interne, Mihai Antonescu, din 6 aprilie 1943, Legaţia României din Berlin a adresat (pe 12 aprilie) o notă către Auswärtiges Amt, solicitând o intervenţie la serviciile germane competente şi în special la Geheimestaatspolizei (Gestapo) pentru eliberarea cetăţenilor români nearieni arestaţi după 31 martie 1943 şi acordarea vizelor de plecare în România. Din “raţiuni politice”, Auswärtiges Amt a dat curs cererii. În circulara trimisă de Sicherheitsdiest (Serviciul Secret-SD) la 30 aprilie către unităţile din subordine se cerea acestora să înceteze arestările în rândul evreilor români, iar la Bruxelles, consulul român se duce personal la Gestapo, cerând sistarea arestărilor şi deportărilor şi obţine, la 6 mai, eliberarea celor arestaţi. Peste o săptămână, Legaţia germană anunţă “că au fost luate măsuri să nu mai fie arestat niciun supus român”. În decembrie 1943, a început acţiunea pentru salvarea evreilor din Italia şi Grecia. În scurt timp, sub nasul nemţilor, evreii sunt aduşi în ţară. Primăvara anului 1944 va intra în istorie ca un miracol românesc: MAREŞALUL ION ANTONESCU SALVEAZĂ 11.000 DE EVREI DE LA HOLOCAUST, trimiţând instrucţiuni Legaţiei Române din Budapesta să dea viza de intrare în România (9.837 de vize) pentru mii de evrei unguri şi străini aflaţi în Ungaria. Un document de extraordinară importanţă îl reprezintă şi raportul generalului Ion Gheorghe, ministrul de la Berlin, care descrie eforturile susţinute ale diplomaţiei româneşti pentru a-i salva pe evreii români aflaţi deja în lagăre. El precizează: “atitudinea hotărâtă din partea noastră, declarând formal că înţelegem să ne rezervăm drepturile suverane asupra cetăţenilor români, oricare ar fi originea lor. Astfel, nu poate fi acceptată internarea de către Germania a evreilor supuşi români”. Raportul ajunge la Mihai Antonescu, în 22 octombrie 1943. În perioda următoare, prin legaţia de la Berlin, s-au făcut noi intervenţii în sprijinul evreilor români din lagăre. În luna mai 1944, ministrul de la Berlin primeşte o telegramă disperată de la Bucureşti: “nu este posibil să ne dezinteresăm de soarta cetăţenilor noştri nearieni care solicită protecţia la care au drept legal… Vă rog deci să binevoiţi a face tot ce stă în putinţă pentru ocrotirea, eliberarea şi repatrierea celor în cauză”. Îi asigur pe toţi cei interesaţi că documentele pe această temă sunt numeroase şi intenţionez să le strâng într-o carte intitulată “Omenia” (Antonescu şi românii salvează evreii de la Holocaust). Am citit multe documente şi niciunul nu m-a uimit şi cutremurat precum cel datat 27 aprilie 1944, prin care Guvernul Român, prin Radu Lecca, cere oficial şi fără menajamente repatrierea evreilor români internaţi la Bleichauer şi Auschwitz (document B’nai B’rith international). Într-o ţară ameninţată cu ocuparea completă de către germani, înlăturarea lui Ion Antonescu, abolirea monarhiei, deportarea tuturor evreilor şi instalarea lui Eichman la Bucureşti (operaţiuni paralele “Margarethe 1” – Ungaria şi respectiv “Margarethe 2” – România) o ultimă încercare de a salva evreii români de la o moarte sigură mi se pare un act de o demnitate sublimă. Comisia Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului îşi intitulează “opera” Raport Final. Dar, pentru că au apărut noi cărţi menţionând 800.000 de victime pe teritoriul controlat de autorităţile române, mi-am dat seama că această statistică nu se va opri niciodată. În consecinţă, cred că este cazul ca orice român sau evreu care gândeşte raţional şi are bun simţ să se opună acestui monstru care a luat-o razna. Trebuie să menţionez că Comisia Wiesel a dat undă verde unei adevărate vânători de vrăjitoare şi de antisemiţi, având ca victimă cultura şi limba română. Astfel, aici, la New York, la Institutul Cultural Român (director pe Corina Şuteu), Eminescu este boicotat, iar folosirea limbii române este absolut interzisă. Pentru că demolarea statuii poetului naţional este aproape desăvârşită şi limba română declarată periculoasă, nu rămâne decât să aşteptăm interzicerea arborării steagului tricolor. O altă consecinţă a acestui raport este acerbarea antisemitismului şi a sentimentelor antiamericane. Minciuna, exagerările fără limite şi călcarea în picioare a demnităţii oamenilor nu putea să nu creeze resentimente şi chiar ură. Poate că inteligenţa evreiască va realiza într-o bună zi că această politică de tip “bumerang” este contraproductivă şi chiar periculoasă pentru viitor. România a fost o ţară care i-a aşteptat pe americani, iar acum abia aşteaptă ca ei să plece. Dar nimic nu depăşeşte în gravitate faptul că toţi copiii învaţă la şcoală că fac parte dintr-o naţiune de criminali. Aici nu mai este loc de întors, pentru că se merge prea departe. Fiecare părinte, indiferent dacă este român, ungur, evreu sau ţigan (ordinea nu contează), are datoria morală să rupă paginile pline de minciuni ordinare din cartea de istorie în faţa copiilor şi a întregii familii. Fiecare profesor are datoria să vorbească despre omenia şi curajul românilor care au salvat de la moarte o jumătate million de oameni nevinovaţi, chiar dacă această lecţie nu face încă parte din programul de învăţământ. În acest fel, vom face un prim pas spre recâştigarea demnităţii noastre, iar copiii noştri se vor întoarce de la şcoală cu fruntea sus. Majestate, Un rege are datoria să ne apere istoria, cultura şi să fie alături de noi la nevoie. Cred că sunt în asentimentul ţării să vă rog să vă ridicaţi în ceasul din urmă şi să spuneţi ADEVĂRUL. În acest fel, veţi recupera istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul, veţi mulţumi destinului care v-a dat şansa să faceţi ceva important pentru trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Majestate, vă găsiţi la o ultimă încrucişare de drumuri, având posibilitatea de a pleca spre istorie ca REGELE MIHAI I al ROMÂNlEI sau ca un Mihai oarecare, în curând uitat de toţi. ROBERT HORVATH (Deva) New York, 24 Mai 200
399. robert horvat on August 28th, 2008 at 7:34 am
DEMNITATEA ROMANIEI
Istorie cu jumatati de masura la ICR New York Stimate domnule editor Grigore L. CULIAN, Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) si am lucrat la multe studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana. Actualmente, imi continui activitatea la studioul meu de film,cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in calitate de grafician, ilustrator si pictor. In data de 20 martie 2008 a avut loc, la Institutul Cultural Roman din New York, un eveniment dedicat special Holocaustului din Romania din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. La aceasta manifestare a participat si o delegatie din Romania, remarcandu-se prezenta d-lui general Mihai Ionescu, directorul Muzeului Holocaustului din Bucuresti. Pentru ca adevarul istoric a fost prezentat unilateral si subiectiv, am avut o interventie pe care, in cazul ca o considerati pertinenta, va rog sa o publicati in ziarul Dvs. Redau mai jos interventia mea de la acest eveniment. Cuvintele sunt traduse din limba engleza, deoarece la ICR din New York este inca interzisa folosirea limbii romane! Doamnelor si Domnilor, Deoarece v-ati referit in expunerea Dvs. la necesitatea ca generatiile viitoare sa afle adevarul despre tragedia Holocaustului si pentru ca astazi copiii invata la scoala ca romanii sunt vinovati de genocid, as vrea ca ei sa afle si faptul ca romanii au fost aceia care au salvat intreaga populaltie evreiasca de pe teritoriul actual al Romaniei. Asistam la un fapt poate unic in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial, anume acela ca un om s-a opus presiunii germane, salvand mai mult de jumatate milion de oameni de la pieire. Acest miracol romanesc se datoreaza in primul rand pozitiei intransigente si plina de curaj a maresalului Ion Antonescu. In al doilea rand, mai trebuie tinut cont si de caracterul specific al societatii romanesti din perioada respectiva. Ma refer aici la Ion Bratianu, Iuliu Maniu, la partidele istorice, la Regina Elena, la Dr. Lupu, la Patriarhul Nicodim, la Mitropolitul Balan, la intreaga Biserica Ortodoxa Romana si la multi altii care au pus umarul la salvarea evreilor. Cred insa ca factorul principal il reprezinta mentalitatea, psihologia si omenia romanilor. Care sunt faptele istorice? Dupa inceperea razboiului, se desfasoara foarte rapid operatiunile militare in Basarabia si Bucovina de Nord, unde este masacrata populatia evreiasca si unde fortele romanesti coopereaza cu cele ale germanilor. In curand, in spatele frontului, apar comandourile germane specializate in operatii de “curatire” si, paralel, incep deportari de familii intregi din populatie evreiasca, dincolo de Nistru, in Transnistria. Pentru mine, moartea chiar si numai a unui singur om nevinovat reprezinta o tragedie, dar trebuie sa iau in consideratie si statistica. Pentru ca subiectul este foarte controversat, las la aprecierea audientei sa deduca adevarul – din diferite surse. Una dintre ele ar fi “Enciclopedia Iudaica”, o lucrare de referinta, in care se mentioneaza cifra de 40.000 de morti, plasand Romania pe locul 10, ca vinovatie, in timp ce raportul Dvs., al Comisiei, se refera la 420.000 de victime, Romania ajungand pe locul 2, imediat dupa Germania. Tinand seama de paritatea po***tiei, Romania devine, nici mai mult, nici mai putin, prima “Killing-machine” din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial! In aritmetica Comisiei se adauga si Ardealul de Nord, acolo unde populatia evreiasca a fost decimata, numai ca, atunci, Ardealul de Nord se afla sub controlul maghiar. Dumneavoastra mai treceti cu vederea si alte fapte: ca toti barbatii evrei in putere au fost incadrati in Armata Rosie, ca o mare parte din poppulatie a fugit in interiorul Rusiei si ca foarte multi evrei au murit de moarte naturala sau de boli contagioase (tifos), de care a suferit intreaga popopulatie, inclusiv Armata Romana. Responsabilitatea Guvernului Romaniei in aceste evenimente este mare, dar este greu sa fie separata de responsabilitatea germanilor. Ma voi ocupa in continuare de momentul crucial, anul 1942, care este sters cu buretele sau distorsionat ca semnificatie istorica. Mihai Antonescu, Ministrul de Externe, se intalneste cu Hitler, in acea toamna, si ii comunica hotararea de a nu-i preda pe evreii din Regatul Romaniei. Vreau sa va mai amintesc, domnule general Mihai Ionescu, doua documente semnificative, pe care sper si cred ca le cunoasteti: la o saptamana de la aceasta intalnire istorica, Ion Antonescu declara, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri: “Nu voi face jocul rasist al germanilor si ii voi slava pe toti evreii mei”; dupa alte doua saptamani, la o alta sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu declara: “Eu mi-am dat cuvantul sa asigur viata si libertatea evreilor si ma voi tine de cuvant”. Toamna lui 1942 pecetluieste pentru totdeauna salvarea unei intregi populatii de la moarte, condamnata la “solutia finala” de catre Hitler. Ma voi referi acum la Raportul Comisiei Holocaustului, lucrare unde o reala tragedie este folosita pentru anumite interese politice. In 2002, Guvernul Romaniei, bazandu-se pe documentele Arhivei Nationale si in conjunctie cu toate documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decreteaza, fara echivoc, ca pe teritoriul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. La mai putin de doi ani, insa, Guvernul Romaniei isi schimba pozitia, infiintand o Comisie care, bazandu-se pe exact aceleasi documente, decreteaza ca in Romania a avut loc un genocid de proportii inimaginabile. Comentariile sunt de prisos! Vreau sa mai spun asistentei ca Raportul Wiesel de cercetare a crimelor Holocaustului reprezinta un atac fara precedent la adresa demnitatii romanilor. In concluzia raportului se spune: “Romanii sunt vinovati de genocid, chiar daca in anumite regiuni au supravietuit evrei”. Inainte de a intra in fondul problemei, doresc sa mai remarc ca “anumite regiuni” reprezinta, de fapt, Romania de baza, Romania esentiala, adica in actualele ei granite. Raportul arunca o vina colectiva, acuzand de genocid intreaga populatie romaneasca. Aceasta idee de vina colectiva apartine ideologiei fasciste si/sau comuniste, aruncand vina – reala sau imaginara - catorva asupra unei intregi colectivitati nationale, rasiale sau sociale. Iar o vina colectiva nu are ce cauta in discursul unei democratii! Se merge atat de departe incat se spune ca majoritatea populatieii romanesti a sprijinit Holacaustul! Ma intreb: oare cum a fost posibil asa ceva, cand faptele din Bucovina si Basarabia au fost foarte putin cunoscute de populatietie. Eu personal am plecat la 32 de ani din Romania si nu am auzit niciodata despre aceste evenimente. Romania este prezentata in acest material ca o tara fascizata si complet rasista. As vrea sa-i amintesc domnului general si cercetator istoric faptul ca fascismul a fost lichidat in Romania cu ocazia rebeliunii legionare. Fragmentul care m-a intrigat profund este urmatorul: “Holocausul isi are radacini adanci in istoria si cultura romana”! Aceasta constatare aduce un atac frontal Istoriei Romaniei si nu scapa de aceasta decapitare niciun om politic, niciun partid istoric, niciun moment al istoriei si nici al monarhiei. Deci, Istoria Romaniei este prezentata de Comisie in primul rand ca o istorie a antisemitismului. Acelasi tratament i se aplica insa si Culturii Romanesti. Nu scapa de “atentia” noii inchizitii nicio personalitate culturala, de la Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici etc., iar in epoca moderna nu scapa nici Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade. Asadar, in opinia Comisiei, Cultura Romaneasca nu este importanta prin valentele sale universale, ci numai prin caracterul ei rasist si antisemit. Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu si ceilalti piloni ai Culturii Romanesti sunt, nici mai mult, nici mai putin, vinovati pentru cauzarea Holocaustului. Cruciti-va, doamnelor si domnilor, cruciti-va, domnule general!. Concluzia acestei Comisii a dat o unda verde unei adevarate “vanatori de vrajitoare”, avand ca victima cultura si limba nationala. Atentia este in primul rand indreptata asupra lui Mihai Eminescu si a lui Mircea Eliade, fiind orchestrata din birourile presedintelui Institutului Cultural Roman (ICR), d-l Horia Roman Patapievici. Avand la dispozitie un buget de cateva milioane de dolari, avand sub control edituri si reviste culturale, el si ciracii sai au pornit un atac delirant indreptat impotriva a tot ce este romanesc. D-l Patapievici spune in clar: “Eminescu, ca poet national, si intreaga cultura nationala nu-si au locul sub zodia internationalismului”. Sau: “Daca vreti sa intrati in Europa, trebuie sa va debarasati de Eminescu”. Daca nu credeti, ma voi referi la seara dedicata “Luceafarului poeziei romanesti”, desfasurata la Consulatul General al Romaniei din New York si boicotata de Institutul Cultural Roman New York, condus de d-na Corina {uteu, ai carui angajati nu au avut decat curiozitatea de “a baga capul” la acest eveniment care a durat 6 sau 7 ore. Aceasta manifestare a avut loc prin bunavointa Consulului General al Romaniei la New York, d-l Pietro Lucian Pavoni, caruia trebuie sa-i exprimam sincera gratitudine. Nu pot sa nu adaug faptul ca nu mi se permite (de doi ani!) sa particip la activitatile ICR New York, deoarece am cerut sa se vorbeasca si romaneste la manifestarile organizate de Institut (pentru participarea din aceasta seara, a trebuit sa mi se dea o derogare speciala de la Washington!). Vreau sa mai adresez cateva cuvinte doamnelor si domnilor din spatele meu, care striga, cu inversunare, sa nu fiu lasat sa mai vorbesc si sa fiu dat afara! Daca Dvs. mai sunteti azi in viata, aceasta i se datoreaza maresalului Ion Antonescu si – in primul rand – omeniei romanilor. Este greu pentru mine sa inteleg cum multi romani accepta orice compromis, inclusiv acest raport degradant. La fel, nu pot sa inteleg cum multi evrei, in loc sa fie recunoscatori si sa le arate gratitudine celor care le-au salvat viata, stau si asteapta sa le mai dea inca o palma. Un adevar spus doar pe jumatate seamana cu o minciuna. Pe fundalul unei tragedii adevarate,
aici la un atac fara precedent la adresa Istoriei si Culturii Romanesti. Daca vrem sa ne recastigam demnitatea, trebuie sa spunem adevarul
401. roberthorvath usa on August 27th, 2008 at 4:14 pm
Autor :Radu Toma
In New York traiesc peste 3 milioane de evrei americani, cifra reprezentnd mai mult de jumatate din populatia Israelului. Snt stranepotii, nepotii si copiii celor veniti acum 130-140 ani din Europa si, putini, din alte parti, sa se bucure de oportunitati, sa faca afaceri si, cei mai multi dintre ei, spre a scapa de antisemitism, persecutii si exterminarea fizica. S-au dus acolo si din vechea Romnie. in sudul Manhattanului, aproape de Wall Street, pe strada Rivington, se afla cea mai veche sinagoga din oras, inaltata de evreii romni la 1880. New yorkez in anii ‘80, obisnuiam sa merg cu vechii prieteni sositi din tara, Virgil Cndea, Emanoil Petrut s.a. la restaurantul lui nea Nicu Amiralu’, emigrant din Dudesti, in cartierul Forrest Hills. Sa mncam telemea cu rosii si mici, serviti de un ajutor de chelner al lui Feri, din barul de jos, de la Athene Palace, a juns in America.
Dintre toti cunoscutii evrei de acolo, cel mai important a fost Erich. Un om de 85 de ani, un gentleman perfect, refugiat n 1938 din Germania lui Hitler. Familia i-a ramas in urma si a disparut la Auschwitz. Am petrecut multe seri cu el, vorbea mai ales de patria lui, Germania, avea numai cuvinte de lauda pentru ea. Plngea insa, uneori, cu ochi albastri si pomenea obsesiv numele german al fratelui sau, Kurt Gnther, disparut si el n Holocaust. Am aflat, astfel, nca o data, de la sarmanul Erich, ca oamenii au dreptul sa fie ce sunt, sa creada ce vor si sa mearga unde vor… In ziarul de ieri a fost publicata o scrisoare neobisnuita, trimisa de o familie americana, sot si sotie, lui Traian Basescu. Cei doi solicita respectuos presedintelui sa dispuna masuri disciplinare pentru ctiva functionari ai statului romn in misiune la New York, care comit abuzuri grave si incalca atit legea romna, ct si pe cea americana. Acestia interzic accesul liber al celor doi
cetateni,
sotul fiind originar din Romnia, la Centrul Cultural Romn din New York, dar, atentie, si n alte locuri din oras, unde trimisii tarii organizeaza manifestari culturale romnesti. Inclusiv in cartierul Tribeca, din vestul Manhattanului, intesat de librarii, biblioteci, teatre, sali de cinema si cluburi muzicale, unde pulseaza zi si noapte aproape toata viata cultural-artistica si intelectuala a marelui oras. Au interzis, prin urmare, n anul 2007, accesul si libera miscare a doi oameni liberi, unul romn american, prin orasul la portile caruia te intmpina, de 120 ani, cea mai primitoare gazda din lume, Statuia Libertatii! Au pus gorilele pe ei si i-au izgonit in strada. in plin New York, deci, ctiva nazisti fac o alta lege, cea a discriminarii, interdictiei si a violentei. O supraveghetoare de la Centrul Cultural Romn – probabil o replica a faimoasei Frau Else Koch, gardiana SS din al II-lea razboi mondial, poreclita “cateaua de la Bergen Belsen” – crede ca
poate
sa lase sa intre acolo doar pe cine vrea ea. A dat dispozitie bodyguarzilor sa-i scoata pe vizitatorii americani in strada. Frau Corina Suteu, “directoarea”, a precizat, conform autorilor scrisorii, ca a primit dispozitii In acest sens de la dl. Mihnea Motoc, reprezentantul Romniei la ONU (?!). Mai mult, ca ordinul de interdictie pentru cei doi vine de sus de tot, de la Horia-Roman Patapievici, seful Institutului Cultural Romn, de la Bucuresti. Alaturata este si poza sa cazona, in camasa verde-brun, cu o privire fanatica si o tunsoare ofitereasca, asa cum i sta bine unui adevarat Gauleiter. Visnd, probabil, puciuri. Unul in balcoanele Parlamentului Romniei, altul mai departe, intr-o berarie la Mnchen. Iar altul foarte departe, peste Ocean, in preajma teatrului “La Mama”, in cartierul Tribeca, din New York. procetatean@presidency.ro
Dear President Traian Basescu,
I ‘d like to bring up some serious events occurred in
New York to your attention, which hurt the image of
Romania and yourself. There have been discrimination
and physical aggression against citizens of USA and
Japan committed by diplomatic and cultural
representatives of Romania.
My name is Kiyoko Horvath, and I live in New York for
more than 24 years as a professional photographer and
visual artist. Myself and my husband, Robert Horvath,
who is a film maker graduated from I.A.T.C. Bucharest,
we own film and photography studio in Manhattan, NYC.
I heard from my Romanian friends that Mr.Horia-Roman
Patapievici, the president of ICR promoted one
anti-cultural and anti-Romanian policy. He said, ” It
is shame to be Romanian, since we have second class
culture, and we should throw Eminescu’s books. I
consider Romanian language is just good to swear, and
so on.” Unfortunately, Ms. Corina Suteu, director of
ICR of New York implements this idiotic ideas with
religiosity. She closed library at ICR and she forbid
using Romanian language in any events there, and
discriminated against artists and intellectuals of
this community continuously humiliated.
First aggression against us occurred about a year ago,
when Robert asked to restore using Romanian language
at ICR, New York. Ms. Suteu ordered guards to push him
out, but she met their refusal and she tried to push
him out by herself. After this incident, we have never
visited any more Culture Center programs until the end
of last year, when ICR organized Romanian Film
Festival at Tribbeca Film Center, we tried to enter to
see one of the movies. Ms. Suteu again did not let us
enter without any reasonable explanations.
And two weeks ago, when we called and get reservation
for a program at the Culture Center. To our surprise,
we were told that both myself and Robert were not
invited to any future events organized by the
director, Ms. Suteu, including events in American
public and private places, such as galleries, theaters
and so on.
We called Ms. Oana Radu, director of program, and
asked who made this kind of abusive treatment against
us? She replied that Mr. Mihai Motoc, Ambassador at UN
gave this order.
Since we didn’t want to pay any attention to this
nonsense, we tried to go to see a Romanian movie at
ICR last week. But, Robert was greeted at the middle
of stairs by 4 guards and they told him that he could
not enter to see the movie by order of Ms. Suteu, who
has the backup of the director of ICR, Mr.
Patapievici. These guards pushed Robert from the back
on the stairs and only by chance he was not injured
seriously. He was shouting and calling for police
help, and then these guards stopped their physical
aggression.
Imagine, how visitors including American journalists
felt passing by and witnessing this event. Next day,
Ms. Gindac, Mr. Motok’s secretary told us that Mr.
Ambassador Motok took full responsibility of this
unbelievable act.
I want to say to you clearly, Mr. President. This
events happened in America, where any discriminations
based on religion, political opinions, or race,
nationality is forbidden. Any incitation to violence
is punished by law. Especially, to American and
Japanese citizen like us, we cannot accept this abuse.
Please consider this letter as official request for
investigation and punishment of the guilty. We
appreciate your attention and your sense of
righteousness.
Sincerely yours,
Kiyoko Horvath & Robert Horvath
402. roberthorvath usa on August 27th, 2008 at 4:12 pm
ROBERT HORVATH NEW YORK
SINUCIDERE POLITICA
Autor: ROBERT HORVATH NEW YORK
EXPOZITIA ANTISEMITA A LUAT SFARSIT. CONSECINTELE URMEAZA. DESECRAREA UNOR MENORE LA NEW YORK ,NU VA FI UITATA USOR. NU VA FI UITAT PRESEDINTELE BASESCU CARE A SPRIJINIT SI INCURAJAT ACEASTA BLASTFEMIE. ( ANTIDEFAMATION LEAGUE CEA MAI PUTENICA ORGANIZATIE EVREIASCA DIN LUME ,A APORNIT DEJA ACTIUNE IMPATRIVA ICR SI A INCEPUT MONITORIZAREA ROMANIEI )
DACA DANSUL A ALES SINUCIDERA POLITICA,ESTE PROBLEMA LUI PERSONALA (CLANUL MAI INPORTANT DECAT POPORUL). DAR NU ARE DREPTUL DE A PREJUDICIA IMAGINEA SI DEMNITATEA TUTUROR. ROBERT HORVATH NEW YORK
403. robert horvat on August 26th, 2008 at 1:05 am
CONSPIRATIE ISLAMICA LA ICR
LA BUCURESTI SE CUNOASTE FOARTE PUTIN DESPRE SCANDALUL ICR, NEW YORK. LOCUL UNDE AR TREBUIE SPUS ADEVARUL ESTE PARLAMENTUL ROMANIEI.PENTRU CA AM DE GAND SA DESVALUI LUCRURI GRAVE LA ADRESA CLANULUI PATAPIEVICI ,NU MI SE DA OCAZIA DE A O FACE OFICIAL. SCENARIUL ESTE CEL VECHI. SE CREIAZA INPRESIA UNEI LUPTE POLITICE. DAR TOTUL ESTE DOAR O FARSA, PENTRU A PERMITE TERMITELOR COMUNIST SECURISTE ,SA RAMANA LA PUTERE. TOTUL SE PETRECE DOAR LA SUPRAFATA. SE REUNESTE PARLAMENTUL, PENTRU A AFLA ADEVARUL, DAR NU IL INVITA PE CEL CARE AR PUTEA SA O FACA. PENTRU CA EU NU FAC PARTE DIN SISTEMUL CORUPT, DECI NU POT FI CONTROLAT, MANIPULAT SI SANTAJAT, SUNT CONSIDERAT EXTREM DE PERICULOS . NEPUTAND VORBI IN FATA SENATULUI ,VOI SPUNE ADEVARUL PE BLOGURI SI IN PRESA. VOI VORBI ASTFEL DESPRE TRIUNGHIUL, ARAB, SECTE, LUMEA INTERLOPA, CARE STRANGE CA UN CLESTE SOCIETATEA ROMANEASCA, EXEMPLUL CEL MAI ELOCVENT ESTE AICI LA NEW YORK, UNDE O SECTA A TERORIZAT SI BATJOCORIT TIMP DE MAI MULTE LUNI, PE TOTI LOCUITORII SEDIULUI DIPLOMATIC AL ROMANIEI. SENATORII AR PUTEA URMARII UN DOCUMENT VIDEO, IN CARE MEMBRI SECTEI VANDALIZEAZA FATADA CLADIRII CU DRAPEL TRICOLOR SI STEMA LA INTRARE. EI MANJESC CU GRAFITTI DE CATVA METRI FATADA CLADIRII UNDE ISI ARE SEDIUL MISIUNEA ROMANA LA ONU,.CONSULATUL ROMANIEI SI GALERIA ROMANIA. FAPTUL ESTE FARA PRECEDENT. NICIODATA IN ISTORIE GARZILE CARE PAZESC VREO AMBASADA SAU UN CONSULAT,STAU CU BRATELE INCRUCISATE ,PRIVIND CUM O BANDA ATACA SI VANDALIZEAZA ,TERITORIUL NATIONAL. ORDINUL DE A NU INTERVERVENI , AFOST DAT DE CONSULUL PAVONI URMAND INSTUCTIUNI SUPERIORE. ACESTI GOLANI NU SUNT ALTII DECAT CREATORII EXPOZITIEI “FRIDOM FOR LAZI PEOPLLE” TREBUE MENTIONAT CA IN ORICE TARA DIN LUME UN ASEMENEA INCIDENT AR FI DUS LA CADEREA GUVERNULUI SI CHIAR DEMITERII PRESEDITELUI.
ASPECTUL DE NECREZUT AL EXPOZITIEI ICR, ESTE NU NUMAI FAPTUL CA STATUL ROMAN A ORGANIZEZAT UN EVENIMENT ANTISEMIT ,IN ORASUL CU CEA MAI MARE POPULATIE EVREIASCA DIN LUME, CI SI FAPTUL CA EL ESTE PREZENTAT DE OMAR MAWAN ANBAKI, NASCUT IN BAGDAD SI AVIND PUTERNICE CONECTIUNI IRANIENE, ASISTAM LA UN ATAC TERORIST AL IDEOLOGIEI ISLAMICE ,URMARIND BATJOCORIREA AMERICII SI A ISRAELULUI.
PREZENTA ROMANILOR AFOST DOAR DOAR DECORUL UNEI INCREDIBILE DIVERSIUNI . TREBUE REMARCAT CA ACEST EVENIMENT ARE CA FUNDAL REACTIVARII CELULELOR AL-QAEDA DIN ROMANIA CARE PROFITA DE CORUPTIA GENERALIZATA SI DE DE SLABICIUNEA AUTORITATILOR. ROMANIA ESTE PROBABIL SINGURA TARA UNDE TERORISTII NU SUNT NEUTRALIZATI SAU ARESTATI. ASTFEL NU DE MULT GRUPUL CONDUS DE CETATEANUL SAUDIT MUSAAB MUJALLI A FOST DOAR EXPULZAT SI INVITAT , SA NU SE REINTOARCA IN URMATORII 15 ANI. ACESTE ENORMITATI AU LOC SUB OCHIUL SERVICILOR CARE SUNT DESCURAJATE SI NU SUNT LASATE SA-SI FACA DATORIA. IN DECURSUL A CATEVA SAPTAMANI AM ATENTIONAT IN SCRIS SI VERBAL AUTORITATILE DESPRE ACAEASTA EXPOZITIE ISLAMICA.AM AVUT CONVORBIRI CU ILINCA ILIE DE AMBASADA,DEASEMENE CU CONSULUL PAVONE. SPECIALISTII DE LA SERVICIUL EXTERN AU FOST OBSTRUCTIONATI SI NUAU FOST LASATI SA MA CONTACTEZE.CU ALTE CUVINTE TOATA LUMEA A CUNOSCUT GRAVITATEA SITUATIEI DAR NU A INTEVENIT DIN CAUZA PRESIUNII PREZIDENTIALE. AM ALERTAT IN CALITATE DE CETATEAN AMERICAN FBI. PE ZI CE TRECE, SCANDALUL CULTURAL DEVINE UN SCANDAL POLITIC FAPTUL CA PRESEDINTELE BASESCU PUNE INTERESELE CLANULUI, INAINTEA INTERESULUI TUTURORA CREIAZA O SITUATIE EXPLOZIVA. DECIZIA DE A ALEGE SINUCIDEA POLITICA ,ESTE O OPTIUNE PERSONALA.DAR EL NU ARE DREPTUL DE A FACE ACEST LUCRU IN DETRIMENTUL IMAGINII SI INTERESULUI NATIONAL. PRESEDINTELE TREBUR SA INTELEAGA CA INTRAND IN LUMEA CIVILIZATA TRBUIE SA NE PURTAM CIVILIZAT . AM CREZUT CA ACTIUNEA ANTIDEFOMATION LEAGUE IMPOTRIVA ICR SI INCEPUTUL MONITORIZARII ROMANIEI DATORITA UNEI EXPOZITII ANTISEMITE , SA FIE UN SEMNAL DE TREZIRE. M-AM NSELAT AMARNIC.PROBABIL CA SANTAJUL DOSARELOR,ESTE MAI PUTERNIC DECAT INSTNCTUL POLITIC. SEMNALIND CLANULUI PATAPIAVICI SPRIJINUL NELIMITAT, PRESEDITELE FACE O GRESEAL FATALA.EL SE VA PRABUSI ODATA CU EI. LUPTA IN JURUL ICR ESTE DURA SI LIPSITA DE MENAJAMENTE.DACA NOI ACTIONAM DE DRAGUL UNOR IDEI ,CLANUL APARA PRIVILEGILE .EI STIU CA DACA VOR PIERDE, VOR PIERDE TOTUL FIIND PROBABIL TRIMISI LA PUSCARIE SAU LA CASA DE NEBUNI, DE ACEEA LUPTA ESTE PE VIATA SI MOARTE. IN CURAND PUNPE EI, MEDIA INTERNATIONALA. ARTICOLUL SCRIS IN ENGLEZA”EXPOZITIE AL-QUEDA LA NEW YORK ‘ VA UMBLA IN JIRUL LUMII. SCANDALUL MARE,SCANDALUL INTERNATIONAL,ABIA INCEPE.VA FI O PALMA NOUA,NAUCITOARE.
ACUM CATEVA SAPTAMANI CAND AM INCEPUT ACTIUNEA INPOTRIVA ICR ,AM FOST SINGUR,.ACUM CA PRIN MINUNE,CAUZA MEA A DEVENIT CAUZA TUTUROR. UNIND FORTELE CELOR DE ACASA CU CEI DE PRETUTINIDENI VOM PUTEA CELEBRA IN CURAND O VICTORIE MULT MERITATA. ROBERT HORVATH CINEAST NEW YORK 25 AUGUST 2008CONSPIRATIE ISLAMICA LA ICR
LA BUCURESTI SE CUNOASTE FOARTE PUTIN DESPRE SCANDALUL ICR, NEW YORK. LOCUL UNDE AR TREBUIE SPUS ADEVARUL ESTE PARLAMENTUL ROMANIEI.PENTRU CA AM DE GAND SA DESVALUI LUCRURI GRAVE LA ADRESA CLANULUI PATAPIEVICI ,NU MI SE DA OCAZIA DE A O FACE OFICIAL. SCENARIUL ESTE CEL VECHI. SE CREIAZA INPRESIA UNEI LUPTE POLITICE. DAR TOTUL ESTE DOAR O FARSA, PENTRU A PERMITE TERMITELOR COMUNIST SECURISTE ,SA RAMANA LA PUTERE. TOTUL SE PETRECE DOAR LA SUPRAFATA. SE REUNESTE PARLAMENTUL, PENTRU A AFLA ADEVARUL, DAR NU IL INVITA PE CEL CARE AR PUTEA SA O FACA. PENTRU CA EU NU FAC PARTE DIN SISTEMUL CORUPT, DECI NU POT FI CONTROLAT, MANIPULAT SI SANTAJAT, SUNT CONSIDERAT EXTREM DE PERICULOS . NEPUTAND VORBI IN FATA SENATULUI ,VOI SPUNE ADEVARUL PE BLOGURI SI IN PRESA. VOI VORBI ASTFEL DESPRE TRIUNGHIUL, ARAB, SECTE, LUMEA INTERLOPA, CARE STRANGE CA UN CLESTE SOCIETATEA ROMANEASCA, EXEMPLUL CEL MAI ELOCVENT ESTE AICI LA NEW YORK, UNDE O SECTA A TERORIZAT SI BATJOCORIT TIMP DE MAI MULTE LUNI, PE TOTI LOCUITORII SEDIULUI DIPLOMATIC AL ROMANIEI. SENATORII AR PUTEA URMARII UN DOCUMENT VIDEO, IN CARE MEMBRI SECTEI VANDALIZEAZA FATADA CLADIRII CU DRAPEL TRICOLOR SI STEMA LA INTRARE. EI MANJESC CU GRAFITTI DE CATVA METRI FATADA CLADIRII UNDE ISI ARE SEDIUL MISIUNEA ROMANA LA ONU,.CONSULATUL ROMANIEI SI GALERIA ROMANIA. FAPTUL ESTE FARA PRECEDENT. NICIODATA IN ISTORIE GARZILE CARE PAZESC VREO AMBASADA SAU UN CONSULAT,STAU CU BRATELE INCRUCISATE ,PRIVIND CUM O BANDA ATACA SI VANDALIZEAZA ,TERITORIUL NATIONAL. ORDINUL DE A NU INTERVERVENI , AFOST DAT DE CONSULUL PAVONI URMAND INSTUCTIUNI SUPERIORE. ACESTI GOLANI NU SUNT ALTII DECAT CREATORII EXPOZITIEI “FRIDOM FOR LAZI PEOPLLE” TREBUE MENTIONAT CA IN ORICE TARA DIN LUME UN ASEMENEA INCIDENT AR FI DUS LA CADEREA GUVERNULUI SI CHIAR DEMITERII PRESEDITELUI.
ASPECTUL DE NECREZUT AL EXPOZITIEI ICR, ESTE NU NUMAI FAPTUL CA STATUL ROMAN A ORGANIZEZAT UN EVENIMENT ANTISEMIT ,IN ORASUL CU CEA MAI MARE POPULATIE EVREIASCA DIN LUME, CI SI FAPTUL CA EL ESTE PREZENTAT DE OMAR MAWAN ANBAKI, NASCUT IN BAGDAD SI AVIND PUTERNICE CONECTIUNI IRANIENE, ASISTAM LA UN ATAC TERORIST AL IDEOLOGIEI ISLAMICE ,URMARIND BATJOCORIREA AMERICII SI A ISRAELULUI.
PREZENTA ROMANILOR AFOST DOAR DOAR DECORUL UNEI INCREDIBILE DIVERSIUNI . TREBUE REMARCAT CA ACEST EVENIMENT ARE CA FUNDAL REACTIVARII CELULELOR AL-QAEDA DIN ROMANIA CARE PROFITA DE CORUPTIA GENERALIZATA SI DE DE SLABICIUNEA AUTORITATILOR. ROMANIA ESTE PROBABIL SINGURA TARA UNDE TERORISTII NU SUNT NEUTRALIZATI SAU ARESTATI. ASTFEL NU DE MULT GRUPUL CONDUS DE CETATEANUL SAUDIT MUSAAB MUJALLI A FOST DOAR EXPULZAT SI INVITAT , SA NU SE REINTOARCA IN URMATORII 15 ANI. ACESTE ENORMITATI AU LOC SUB OCHIUL SERVICILOR CARE SUNT DESCURAJATE SI NU SUNT LASATE SA-SI FACA DATORIA. IN DECURSUL A CATEVA SAPTAMANI AM ATENTIONAT IN SCRIS SI VERBAL AUTORITATILE DESPRE ACAEASTA EXPOZITIE ISLAMICA.AM AVUT CONVORBIRI CU ILINCA ILIE DE AMBASADA,DEASEMENE CU CONSULUL PAVONE. SPECIALISTII DE LA SERVICIUL EXTERN AU FOST OBSTRUCTIONATI SI NUAU FOST LASATI SA MA CONTACTEZE.CU ALTE CUVINTE TOATA LUMEA A CUNOSCUT GRAVITATEA SITUATIEI DAR NU A INTEVENIT DIN CAUZA PRESIUNII PREZIDENTIALE. AM ALERTAT IN CALITATE DE CETATEAN AMERICAN FBI. PE ZI CE TRECE, SCANDALUL CULTURAL DEVINE UN SCANDAL POLITIC FAPTUL CA PRESEDINTELE BASESCU PUNE INTERESELE CLANULUI, INAINTEA INTERESULUI TUTURORA CREIAZA O SITUATIE EXPLOZIVA. DECIZIA DE A ALEGE SINUCIDEA POLITICA ,ESTE O OPTIUNE PERSONALA.DAR EL NU ARE DREPTUL DE A FACE ACEST LUCRU IN DETRIMENTUL IMAGINII SI INTERESULUI NATIONAL. PRESEDINTELE TREBUR SA INTELEAGA CA INTRAND IN LUMEA CIVILIZATA TRBUIE SA NE PURTAM CIVILIZAT . AM CREZUT CA ACTIUNEA ANTIDEFOMATION LEAGUE IMPOTRIVA ICR SI INCEPUTUL MONITORIZARII ROMANIEI DATORITA UNEI EXPOZITII ANTISEMITE , SA FIE UN SEMNAL DE TREZIRE. M-AM NSELAT AMARNIC.PROBABIL CA SANTAJUL DOSARELOR,ESTE MAI PUTERNIC DECAT INSTNCTUL POLITIC. SEMNALIND CLANULUI PATAPIAVICI SPRIJINUL NELIMITAT, PRESEDITELE FACE O GRESEAL FATALA.EL SE VA PRABUSI ODATA CU EI. LUPTA IN JURUL ICR ESTE DURA SI LIPSITA DE MENAJAMENTE.DACA NOI ACTIONAM DE DRAGUL UNOR IDEI ,CLANUL APARA PRIVILEGILE .EI STIU CA DACA VOR PIERDE, VOR PIERDE TOTUL FIIND PROBABIL TRIMISI LA PUSCARIE SAU LA CASA DE NEBUNI, DE ACEEA LUPTA ESTE PE VIATA SI MOARTE. IN CURAND PUNPE EI, MEDIA INTERNATIONALA. ARTICOLUL SCRIS IN ENGLEZA”EXPOZITIE AL-QUEDA LA NEW YORK ‘ VA UMBLA IN JIRUL LUMII. SCANDALUL MARE,SCANDALUL INTERNATIONAL,ABIA INCEPE.VA FI O PALMA NOUA,NAUCITOARE.
ACUM CATEVA SAPTAMANI CAND AM INCEPUT ACTIUNEA INPOTRIVA ICR ,AM FOST SINGUR,.ACUM CA PRIN MINUNE,CAUZA MEA A DEVENIT CAUZA TUTUROR. UNIND FORTELE CELOR DE ACASA CU CEI DE PRETUTINIDENI VOM PUTEA CELEBRA IN CURAND O VICTORIE MULT MERITATA. ROBERT HORVATH CINEAST NEW YORK 25 AUGUST 2008
404. robert horvat on August 26th, 2008 at 1:05 am
Nu ai nici un fel de senzatie ca presa merge fix spre incurajarea jurnalistilor care stiu sa se prefaca inflamati chiar si impotriva liberei exprimari daca asta se cere?
Si cred ca stii si de ce: e nu doar mai ieftin ci si mai “sigur” asa!
pacientul zacea ars si mort pe o masa din pal
doctorul il transeaza cu:
circularul pentru scalp si osul de sub
foarfeca de tuns pomii pt piept
foarfeca de tuns parul pt diverse pielite si atisoare
bisturiul pt organe si ochii
acul si ata pt cusut pielea peste carpe si alte umpluturi…
pacientul nu are nimic de zis
nici doctorul nu spune prea multe, lucreaza si comanda ajutorului de doctor
eu, care ma uit, nu prea am chef de vorba si nu vorbesc
babele vorbesc de departe cu mosii de departe
cateii dau din coada si pisicile se ling pe bot
cineva foarte beat pleaca cu o punga de creieri, plamani, ficatei si rinichi sa-i ingroape
nu prea ai ce sa zici mai ales ca pacientul pute
o fleica de carne rece pe fruntea mea
e o friptura, carnea mea e de cusut;
Bai sa mor “eu”( k de asa se scrie in lumea voastra de poponari) cati ratati exista pe pamantul asta !! Frate sa gasim cele mai mici greseli de ortografie si sa compui texte de 30 de propozitii pt un kkt de subiect :)) … hai k va las in lumea voastra, ink o data nu vreau sa par nesimtit( chit k sunt) dar … sunteti ciudati rau :-?
Mulţumesc pentru comentarii. Voi reveni pe marginea acestui subiect, pentru că e un subiect drastic, de care atîrnăm toţi. Nu mai e vorba de luptă între generaţii – internetul a creat o prăpastie între acestea. E vorba de unii care nu vor să abdice de la nişte idei păguboase, şi unii care înţeleg că mareea ideilor bune, sau măcar avansate, poate schimba definitv nivelul mării gîndurilor…
ce nu merge:
“iar când îşi va da seama de asta
singur
în faţa oglinzii
în transa de care vorbeam”
de ce ai simtit aici nevoia sa mai vbesti o data de transa? trebuie sa o sugerezi prin text, nu sa o subliniezi in versul ala.
“o tăietură mică
o buclă de sânge
neimportantă ai spune
dar asta se întamplă de fiecare dată când un bărbat
se întristează
şi se gândeşte” etc
tre’ sa tai mai mult, finalul e mult prea construit doar pt lucrurile alea mici, un patetism jucat, dar jucat slab, care in mod normal ar trebui sa fie scos in evidenta in alt mod. la tine se pierde tot efectul, cand vad shurubaraia. deocamdata, cam atat, desi mai ai ceva greseli de tipul asta
In comuna Margineni, Bacau, s-a nascut tatal meu si acolo mai e
bunicul meu (care a facut 5 ani de puscarie la canal, pentru ca a
omorit, impreuna cu fratii sai un colectivist), dar toate astea sint
doar coincidente frumoase, nu pot sa cred in ele. Anul trecut doctorul
mi-a spus ca pancreatita mea necrotica e in general letala si ca am
scapat printr-un “miracol”, si cu toate astea nu pot sa cred. Dar tu
poti sa faci ce vrei cu datele astea, e filmul tau, nu si al meu. Nu
mai sint deloc suparat pe tine, dar cred ca e ciudat sa-ti ceri scuze
cind afli ca paranormalul ne leaga si nu cind am incercat sa te
conving eu, ca prieten, ca nu am facut niciodata nimic impotriva ta,
cel putin nu constient.
Toate cele bune
Partea cea mai interesantă – în timpul unei crize religioase mă gîndeam să scriu un volum numit “Iisus stă cu tine la masă”, sub pseudonimul Fratele Ianuş. M-am gîndit la asta multă vreme şi cred că, dacă voi descoperi vreodată acel secret despre care vorbeşte Savatie în versurile lui, chiar îl voi scrie.
Interesant. Am avut o discuţie mai lungă sîmbătă cu Ioan Es Pop, iar concluzia noastră a fost că teoria stratului nooetic nu e chiar o tîmpenie – artiştii sînt ca nişte maşinuţe dintr-un parc de distracţii care o apucă pe diferite trasee ale acestui “nor” de fluxuri psihice, tocmai pentru că au un fel de “antene” prin care captează aceste fluxuri. În biografia lui părintelui Ianuş Sociu, în afară de ziua naşterii, care corespunde cu a mea, găsesc şi alte lucruri comune: ai mei au stat o perioadă (foarte tristă) în Timişul de Sus (pentru că nu îşi mai permiteau să plătească o chirie în Braşov)… au dus acolo toate manuscrisele şi cărţile mele, care le-au folosit locatarilor la făcut focul. La fel – o poveste care ţine doar de nume: Mănăstire Cioplea… ai mei au fost cabanieri pe Cioplea, în Predeal (pe Cioplea şi Clăbucet am stat şi eu de la 4 zile la doi ani). Interesant şi că îl cheamă şi Sociu – mă gîndesc acum că dacă Dan Sociu şi-ar fi cerut şi el scuze cînd am încercat eu să fac asta (de două ori) am fi avut o relaţie colegială normală… din păcate, el s-a comportat atunci ca un puştan egoist (pînă la urmă, eu nu eram supărat pe el, ci pe felul în care era folosit – am zis eu – împotriva mea). Oricum, poveştile astea ne arată că legăturile dintre oameni şi realitatea în care trăim au o structură de adîncime mult mai mare decît ne putem imagina. Iar răutatea nu îşi are locul între membrii aceluiaşi curent, mai ales cînd avem de purtat o luptă comună, pentru impunerea valorilor noastre – vezi scandalul de acum din jurul ICR New York.
Am găsit şi eu menţionări ale părintelui Ianuş Sociu – una dintre ele: http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20060602
”Pãrintele Ianuș Sociu s-a nãscut în ziua de 24 decembrie a anului 1925, din pãrinții Iojã și Veroana Sociu în satul Secãtura (astãzi, Pãdureni), comuna Mãrgineni, județul Bacãu. Dupã absolvirea școlii primare a intrat, în ziua de 8 septembrie 1937, în Seminarul Franciscan din Hãlãucești, județul Iași, unde a rãmas pânã în anul 1944, când, din cauza celui de al doilea Rãzboi Mondial, a trebuit sã plece la Bacãu unde a susținut bacalaureatul anul urmãtor, 1945. În luna octombrie a aceluiași an,1945, a început noviciatul la Sãbãoani, județul Neamț, depunând în ziua de 29 octombrie 1946 Profesiunea simplã pe o perioadã de trei ani. Dupã Profesiunea simplã, fratele Ianuș a mers la Luizi-Cãlugãra, județul Bacãu, pentru a urma cursurile de filozofie și teologie, în colegiul franciscan Sfântul Bonaventura. Acest colegiu a fost desființat de comuniști în ziua de 27 decembrie 1948, iar securitatea a dispersat studenții care se pregãteau pentru primirea ordinelor sacre.
Fratele Ianuș avea sã se retragã acasã, la pãrinții sãi, și, pe cont propriu, a început sã repare orgi și armónii.
În ziua de 17 septembrie 1955, la Hãlãucești, în mod secret, fratele Ianuș Sociu a depus Profesiunea perpetuã, iar în luna octombrie a mers la Alba Iulia pentru a-și termina studiile de teologie, dar nu a stat prea mult, anul urmãtor 1956, fiind expulzat pentru cã era frate franciscan.
Au urmat momente grele pentru fratele Ianuș din pricina regimului comunist. Dupã ce a fost doi ani organist la Galați și apoi „persoanã de serviciu cu jumãtate de normã” la Siret, județul Suceava, dupã mai multe insistențe, este hirotonit preot la Alba Iulia, în ziua de 8 decembrie 1961.
Primele luni de preoție le-a petrecut la Catedrala Sfântul Iosif din București. În așteptarea repartiției, ajuta la spovezi și la buna organizare a bibliotecii. Din luna mai 1962 a fost numit vicar parohial la Craiova, unde din anul 1964, pentru mai bine de un an a fost și administrator parohial. La începutul anului 1966 a fost repartizat la Timișul de Sus, județul Brașov, fiind numit vicar de Sinaia pentru filialele Azuga și Predeal. La 1 martie 1974 a fost numit paroh de Cioplea – București, unde a activat pânã la 1 octombrie 1979, când a fost numit paroh de Mihail Kogãlniceanu, județul Constanța, unde avea sã rãmânã timp de 9 ani, adicã pânã la pensionare. Dupã evenimentele din decembrie 1989, pãrintele Ianuș Sociu s-a dedicat mult activitãții duhovnicești, ajutând mai ales la spovezi, în diferite parohii. La data de 1 septembrie 1990, pãrintele Ianuș, bucurându-se de posibilitatea reîntoarcerii în sânul familiei franciscane, își începe activitatea de vicar parohial la Huși-Corni. Aici va rãmâne timp de 8 ani, adicã pânã pe 5 septembrie 1998, când a primit cu bucurie
misiunea de Confesor la Catedrala Sfântul Iosif” din București. Pe lângã activitatea de confesor, pãrintele Ianuș avea și misiunea de Asistent
spiritual al Terțiarilor franciscani și al Surorilor franciscane misionare de Assisi, din București. În ziua de 7 mai 2005, a revenit în Provincia
franciscanã, în Comunitatea Sfântul Francisc de la Roman, unde, încercat fiind de boalã, în dimineața zilei de 16 iunie a.c., la ora 07.00, a
fost chemat de Tatãl ceresc la cele veșnice.”
ce naiba legatura am eu cu toate astea? doar cine fura de la altii ii poate banui pe ceilalti de acelasi lucru. eu scriu, nu copiez. incerc sa ajung acolo unde cei ce vor citi vor spune asta nu este poezie si atunci voi fi un scriitor implinit. si ce conteaza ce comentariu are sociu la mine? oare ce comentarii ar avea ginsberg pe Clementina? sau multi altii pe sociu? ioan es. pop este un an zero in poezia romana si asa ar trebui sa fie orice poet. sociu nu mi se pare un an zero iar raspunsul lui la demersul meu artistic nu ma intereseaza delounde se vede sociu citindu-i poezia in care se vad multi morti ca si trecutul sau pe care si l-a insusit invatandu-l pe de rost ca definitie exacta a poeziei. cand contemporanii nostrii scriu poeme apropiate de ceea ce stiam pana atunci ca inseamna poezie, cand recunoastem poemul datorita culturii poetice, construim pe schelete universale, schelete pe care a putrezit carnea celor ce le-au construit. mai bine sa construim schelete si noi sa fim primi ce ne puneam carnea romana pe ele. carnea romana putrezeste ca orice carne si ar fi pacat sa descoperim sub ea un schelet identic cu cele pe care au putrezit carnurile altor culturi cu mult inaintea noastra. nu am nici o treaba cu sociu. nu am nici o traba cu nimeni. acum si aici avem expresia noastra proprie. viteza noastra in exprimare. nervii prezentului romanesc trebuie exploatati pt ca ei dau coloana vertebrala a unei directii, nu sociu, nici poezia americana a anilor 1950-2000noi nu avem de recuperat, nu avem etape de ars pentru a ajunge din urma literatura universala. cel mai trist pt un poet roman este sa scrie inspirat de unul american francez sau pakistanez.cand o face si in limba romana nimeni nu intelege nimic.
asa ca lasati-ma cu sociu si chestia aia cu bunsimtul domnule stratov dovedeste ca sunteti indoctrinat. v-a determinat sociu asa prin prezenta lui sa spuhneti in public uite ce a spus sociu despre vasilievici, putea fi in locul meu oricine altcineva important este ce a spus Dan despre el. dar despre tine ce spune? sau iti place sa zici vasilievici, vasilievici?
oricum poemul nu este al celui care l-a scris, este mereu al celui ce il citeste, numai atunci cand il citeste. in rest poemul ];i apartine siesi, pe mine ma cheama vasilievici nu voi avea alt pseudonim literar pt ca nu am gasit unul mai bun.
fara sa ma cunoasteti v-ati permis printr-o sipla banuiala sa ma jigniti. sociu imi este drag. poetii imi sunt prieteni chiar daca ma intalnesc rar cu ei. dumneavoastra nu sunteti doar omul ramas dupa ce poetul si-a taiat unghiile, omul simplu al carui talent statea in praful negru adunat sub ele. si acum ca nu ai cu ce sa ma zgarii ce ai zice sa iti ceri scuze. stiu ca nu ai de unde sa stii dar constantenii, mai ales poetii constanteni bat bine.
434. george vasilievici on August 8th, 2008 at 7:17 am
Si Brancusi a avut probleme cu autoritatile americane. La vremea resp. operele sale au fost considerate la vama bucati de metal vrac si i s-au cerut documente de introducere a lor in tara. Doar ca el a intrat in SUA ca artist indep., nu pe calea mijlocita a unui institut (para)statal de propaganda romaneasca.
Poneiul cu svastica e o critica dura la adresa consumerismului si a nivelarii culturale globale. Prin ricoseu la adresa “americanismului”. Idem si celelalte opere. Daca ICR e solid pe pozitie in ideea ca publicul newyorkez e deschis catre astfel de problematici, sint beton si HRP si Corina Suteu (o veche prietena careia eu si Sarmalele ii datoram mult).
religia trendineza e la putere. drepturile omului – o papusa de cauciuc indoita pe unde vor unii. nu poti sa spui ca nu ai chef de NATO si UE, ca nu ai chef sa ti se bage cip in cur, ca nu vrei sa fii privit prin ochelarii prezumtiei de vinovatie si sa fii obligat sa iti dai pantofii si cureaua jos in aeroporturi ca esti contra pacii mondiale si carevasazica un potential terorist.
Daca strigi de unul singur pe strada la summitul partidului nato ca nu esti de acord cu ceva, esti arestat pt tulburararea ordinii publice. daca ceri autorizatie de manifestatie nu ti se da sau ti se da in spatele blocului, la ore imposibile.
Daca desenezi o svastica – cu adevevarat simbol al curgerii timpului si regenerarii, improspatarii, puterii, esti nazist. Cenzura capitalista ignoranta este egala cu cea comunista. Poponarii trebuie imbratisati (cu fesele pe cat posibil) ca altfel nu esti bun crestin!!! Ai dreptul sa spui orice, dar acel orice sa nu difere foarte mult de varianta considerata ok la nivel macro.
Corul bovinesc intoneaza mugete si cine iese din rand oaie rea este.
“Luati, mancati, alimente modificate genetic si cresteti si va inmultiti, luati cipul meu in curul vostru si cardul in dinti, praful de stele sa fie cu voi.” Uncle Sam
am o poftă teribilă de sânge
nu-mi place însă sângele nevinovat, nu are gust,
nici gustul celor vinovaţi de omoruri şi pungăşii
vreau sângele curat şi albastru al
civilizaţilor, al tunşilor, al cioflingarilor
care folosesc cuvântul drept hrană pentru
creşterea umbrei lor josnice în aşa pretinsa noapte
pe care o construiesc pe spinarea bunului simţ
luminată de becul ipocriziei
borţoşii invidiei şi egoismului
vouă, maşinării ale spoielii
vouă, betele ale kiciului
vouă, ficaţii interesului şi gloriei
vouă vă înfig cuţitul până în plăsele
bucuraţi-vă, bucuraţi-vă
şi inghiţiţi-vă inconştientul moment de trezire
această lege nu va atinge pe nimeni
daţi-i înainte, sunteţi necesari lumii care v-a produs.
puiule tu stii boala mea pe marusica, iti dedic aceste randuri
costica
e mult mai misto sa strecori o minciuna (citeste, te rog, fictiune) decat sa spui exact cum a fost in realitate. izul asta de autenticism pute a lene, nu ma atrage mirosul deloc:))
e cumva ontologia la care se intoarce dragostea, moni, sau felul in care ea ne intoarce la dragoste si la noi, asta am incercat, pe langa universul ‘before the sunset’ , nu ca m-as fi inspirat din el :)) dar e notabil in sensul asta, il reg
6701 comentarii pînă acum (Comentează)