Ieri seară la Radio România Actualităţi, o voce cu o ţîfnă total nepotrivită pentru un jurnalist al unui post public ne sugera că la ICR există un scandal imens legat de o expoziţie de artă stradală românească promovată de ICR la New York. Exemplele prezentatoarei: printre graffitiuri şi instalaţii se găsesc şi o jucărie chinezească, un căluţ roz pe crupa căruia e imprimată o zvastică, şi un schelet uman cu organe genitale proeminente.
După ce şi-a vărsat oful şi şi-a terfelit bine deontologia (deşi ea văzuse doar un filmuleţ de pe youtube – vezi, la final, expoziţia filmată de cei de la NYMN , iar nu expoziţia), tovarăşa prezentatoare a chemat în studio vocea “inegalabilă” a directorului revistei “New York MagaziN”. Am accentuat “N”-ul ca să nu confundaţi acest “NYMN” cu adevăratul “New York Magazine”. Nu ştiu cum să-i spun acestui individ şi celor care-l înconjoară… papagali demenţi ai ceauşismului? zombii ai KGB-ului? sînt… incalificabili.
Aşadar, acest “NYMN”, o invenţie de tip kgbist (de felul Republicii Moldoveneşti Nistrene) urlă că ICR promovează pornografia la New York.
A urmat vocea lui Mircea Mihăeş, care a lămurit oarecum problema: adevăratul New York Magazine a prezentat în termeni laudativi expoziţia. Apoi, Mihăeş a dat o explicaţie şi zvasticii de pe căluţ: un simbol indian foarte vechi, căruia fasciştii i-au schimbat sensul. Aici trebuie să fac o mică observaţie: pentru cei din generaţia mea şi pentru cei mai mici decît noi o zvastică pe un căluţ roz chinezesc înseamnă ceva mult mai simplu: în goana lui după profit, capitalismul a ajuns o formă de fascism. Pe capitalişti nu-i mai interesează ţara unde produc, cine munceşte pentru ei (copii de 14 ani din China, femei exploatate în condiţii mizere în Indonezia etc), ci doar să îşi scoată acel profit care au impresia că le-ar putea umple golul interior…
După ce vocea lui Mircea Mihăeş a fost tăiată brusc şi sugestiv, în mijlocul unei fraze, credeam că povestea s-a terminat.
Cînd colo, tovarăşa prezentatoare mai are un “invitat surpriză”. Fostul director al ICR-ului (FCR, pe atunci), Augustin Buzura.
Oarecum speriată ca nu cumva invitatul să-i taie macaroana, prezentatoarea formulează o lungă întrebare retorică demnă de profesorul Marius Chicoş Rostogan. (Cu subtextul următor: Nu-i aşa că ICR promovează la New York pornografia şi fascismul etc?)
Augustin Buzura îşi face datoria şi înfulecă rahatul ceauşist care i se întinde, ba chiar mai pune de la el. (Sigur, pe vremea lui instituţia îi promova la New York doar pe naţionaliştii semiintelectualizaţi de la NYMN, iar totul era bine…)
Îl ţin minte pe acest Buzura la biroul lui de la FCR. Ţin minte privirea lui de viţel dresat zdravăn de securitate, stilul acela de a te minţi în faţă, privindu-te în ochi cu această privire tîmpă (am mai întîlnit acest stil şi la Eugen Uricaru, el securist dovedit). Îi vorbisem despre proiectele mele legate de Chişinău, iar el le aprobase din gură (că doar nu era greu) în doi timpi şi trei mişcări. FCR-ul funcţiona tare bine pe vremea tovarăşului Buzura, din tot ce am vorbit noi atunci s-a ales praful.
E uşor de înţeles ce vrea acest scriitor. (Deşi termenul e, din punctul meu de vedere, nepotrivit în cazul lui, pentru simplul fapt că Buzura îmi e ilizibil. (Şi nu mă feresc de literatura “grea”, pe Breban l-am citit integral pînă la “Demonii mărunţi” în care a început să se autopastişeze.) Buzura se vrea iar şef la ICR. Şi pentru asta strigă la RR1 că nu putem promova la New York schelete cu organe genitale.
Cred că artistul care a făcut acel “schelet cu organe genitale”, cum îi spune Buzura, şi-a atins ţinta. Dincolo de explicaţiile metafizice – la ce putem reduce în termeni-limită umanitatea etc – un schelet cu organe genitale e adresat tocmai scheletelor fără organe genitale. Îmi pare că Augustin Buzura face acest scandal anume pentru că el e un schelet fără organe genitale.
Iar ce a făcut radioul de Stat prin această emisiune reprezintă mai mult decît o zvastică arătată oamenilor cînd şi unde se aşteaptă mai puţin, e o încercare grosolană de manipulare a noastră pe banii noştri.
P.S.: Argumentul suprem al tovarăşului Buzura –
Expoziţia s-a numit “Libertate pentru leneşi” (”Freedom for lazy people”) .
Dacă îţi place, poţi să te abonezi la feedul rss





















Descărcaţi varianta audio a cărţii:



















BlogoSquare
12 comentarii pînă acum (Comentează)