sînt un bărbat normal, înalt și sănătos. cu aspect interesant
dar asta nu contează prea tare. mama mea e fericită
și femeile mele sînt fericite. iar în spital oamenii întorc capul
și le simt privirile moi și calde lipindu-se de mine. e un fel de bine,
ca la o înmormîntare care se termină cu bine. și repede.
merg pe culoarele [...]
mai ții minte cînd m-am îmbătat prima oară
nu m-ai primit în casă am dormit la ușă
pe preș în propria vomă afară era soare încă
în mine răsăreau stele un întreg
univers se rotea și mă prăbușeam în el
cînd îmi cumpărai țigări ca să nu ies din casă
numai să învăț să pot pleca în lume
în viață și [...]
lichid cleios pe ceafă + senzația că din toate fîntînile arteziene
sînt aruncate jeturi lungi de urină,
cerul nefiresc, alb translucid, un fel de zer îndoit cu lapte
eu în mijlocul lumii, un sfîrc pe o smochină străvezie.
aerul dens – moale cînd îl atinge, se retrage pudic din calea ei,
și voalul de frică i se răsfiră în urmă, [...]
iubirea se împuţinează în fiecare zi şi am ajuns s-o duc rău
nu mai am serviciu nu mai am casă
sînt mai uşor cu cîteva nume de oameni de străzi
ne subţiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene
în faţa unui atac terorist
lumea simte asta
bărbaţii intră în tine vor să lupte cu mine
cu cine să lupte maria cînd [...]
viaţa e o reclamă la moarte. toată lumea cumpără. eu am
aceste cicatrici, le mîngîi le hrănesc, le arăt cu mîndrie femeilor.
privesc mirate, se uită la mine de parc-aş fi venit
din legiunea străină. ele, femeile, nu ştiu nimic despre mine.
eu merg în urma războiului, pe-acolo pe unde a pîrjolit
şi fîntînile sînt otrăvite. un unic supravieţuitor în [...]
ei fac reclame pentru şampon antimătreaţă
n-au fost în stare să inventeze
unul antinepăsare
oamenii sînt pioni de alb
pe o tablă de şah numai cu pătrăţele albe
mă întreb ce trebuie să fac să intru în joc
nu reprezint nicio culoare
nicio lumină
oriunde mă duc nu pot să respir
nu ai cum respira cînd trăieşti
într-o pitică neagră
cu toate cuvintele poeţilor
am gura astupată cu toate iluziile artei
şi sfintele amintiri despre lume
am gura astupată
cu duminica promisiunilor şi vinul
care ne îmbată moartea
şi nu pot spune ce simt
am gura astupată cu inima
iar limba se zbate în piept în locul ei
palmele sînt pe plita încinsă a golului
din trupul simţirilor
sume imense de respiraţii anonime
tăceri legate cu noduri [...]
la un moment dat nu mai era loc
un ambuteiaj infernal compus din zile
trăiri amintiri pictate o mlaştină de carne
sîngerînd pe coaja uscată din interior
un decor perfect pentru ploaie frig
şi ninsoare
ceasul meu bate aceeaşi secundă
fără putere să treacă mai departe
ceva creşte în mine un fel straniu de unt
din durere
m-am deschis pentru mirosul tău
purtat ca o pereche [...]
uneori nu mai ai nici chef nici răbdare de nimic te închizi în tine
îți numeri celulele nu poți lua decît una pe zi
stai amărît udat de tot sîngele rece și des de noiembrie
cu respirația măturîndu-ți aleile plămînilor
fiecare clipă fiecare gînd frunze răscolite
un gol în care o cioară se așază pe inimă
te plimbi printre amintiri un [...]
1.
Numele meu este interzis. Nimeni nu are voie să-mi spună adevăratul nume. Chiar și părinții mei, cînd m-am născut, m-au numit Victor. De teamă, pesemne. Pînă pe la 7 ani, m-au alintat fiecare cum a vrut. Atunci a fost pentru prima oară cînd le-am atras atenția. Nu mă cheamă Victor. Numele meu nu este Victor [...]
îmi cercetez fiecare centimetru de piele
în căutarea numărului tatuat
dovada că am fost în lagăr
nu găsesc nimic
nu mi-a rămas nimic
nici măcar amintirea unui rîs care gîlgîie
bolborosește la fel ca un acid drenat prin inimă
îmi așez capul între perne și aș vrea să vorbesc în somn
dar mi-au spus că tac
și mi-au mai spus că oricît [...]
- Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?
- În ţara cocorilor.
- În ţara cocorilor?
- Da.
- Dar rândunelile un’se duc când se duc?
- În ţara rândunelilor.
- În ţara rândunelilor?
- Da. – Bunicul, Barbu Ştefănescu Delavrancea
La început a fost singurătatea. Poate părea abstract ce spun, şi mi s-ar putea reproşa că fac o cruntă [...]
prima revelaţie perfectă a fost cînd mi-am dat seama că natura
face lucruri perfecte
norii sunt perfecţi, aşezaţi perfect
ninsoarea e perfectă
căldura e perfectă
stelele perfecte
chiar şi numărul lor e desăvîrşit
perfect este şi nimicul, şi timpul, la fel şi curgerea lui
oamenii îmbătrînesc perfect, mor perfect iar amintirile despre ei rămîn sublime o perioadă
apoi dispar perfect aşa cum au dispărut [...]
avea ochii asemenea păsărilor moarte şi pleoapele petale de trandafir alb.
mai avea braţele crestate cu lama. cicatrice, multe, ce semănau
c-un ciorchine de ochi tulburi de orb. de parcă pielea ei n-ar fi vrut să vadă lumea vreodată.
da. aşa era în noaptea aceea, o femeie nemîngîiată de vreo culoare.
o femeie cu o sută de ochi închişi, [...]
DIN PĂCATE NU REUŞESC SĂ POSTEY ŞI INTERMEZZO-URILE MUZICALE.
VARIANTA COMPLETA A TEXTULUI SE GASESTE AICI:
http://batranutragator.wordpress.com/2009/08/12/text-cules-dintr-o-minte-arsa/
***
” Kim. Dacă ar fi fost asiatică, probabil așa ar trebui să se numească. Nu era, însă impulsul de a o striga pe numele ăsta era mult prea puternic încît se lăsase dus în voia lui. Așa că încă de la prima întîlnire îi spusese că ar vrea să-i spună Kim, fiindcă așa se simțea [...]
Fragment din romanul Control, lansat de curand la editura Tritonic
“sous aucun prétexte je ne veux
devant toi surexposer mes yeux
derrière un Kleenex je saurais mieux
comment te dire adieu…
comment te dire adieu…” – Serge Gainsbourg, Francoise Hardy, 1968
Lucrurile au început să devină mai clare după ora cinci după amiază. Majoritatea iubitorilor de bronz şi băi solare [...]
Eram deja în a treia lună de singurătate. Prietena mă părăsise pentru un tip cu merțan și proprietar de bar, iar eu în perioada asta nu făcusem decît să mă gîndesc că mi-o aranjasem cu mîna mea. Chiar fusese vina mea că realizasem o evaluare proastă, drept pentru care îmi reușise și o la fel [...]
Tune inPiiiiiiiiing. Emisiune stereofonică. Aşezaţi-vă comod în faţa receptoarelor. Mişcaţi butonul balans până sunetul se aude în centru. Verificăm fiecare difuzor în parte. Mai întâi veţi auzi semnalul în difuzorul din dreapta. Piiiioooooiiiig. Acum în difuzorul din stânga. Piiiioooooiiiig. Stingeţi aparatul radio. În continuare semnalul se va auzi doar în mintea dumneavoastră.
Motto: „Amintiri, imaginaţie, tot aia e când n-ai ce povesti şi vrei ca lumea să ştie ceva despre tine” – Gelu Balcâzu’
Viaţa e frumoasă. Viaţa înseamnă împlinire. Pentru mine viaţa frumoasă a însemnat delăsare, a însemnat să trăiesc cu neruşinare. Aveam vise măreţe. Acum viaţa mea e un teatru gol, o piesă cu un singur [...]
te vedeam în fiecare zi
pe copertele revistelor de modă
călătoreai mult
pe continent
peste ocean
îţi scriam în fiecare zi
scrisori pe care
sertarul nu le va
expedia vreodată
într-o zi am luat avionul
o linie low cost până la roma
să văd colosseumul
să mi-l închipui plin de ovaţii
eu luptându-mă cu fiarele
să îţi atrag atenţia
deasupra tibrului
ne-am intersectat în zbor
o eroare
care ne-ar fi unit pentru totdeauna
am [...]
închid ochii desfac mâinile mă rotesc sunt o roză a vânturilor care răsfiră infinite drumuri
fiecare pas înainte mă depărtează de tine
& atunci aştept în mine tot universul
ca un comatos care-şi primeşte viaţa prin fire de la maşinile de produs viaţă
ce senzaţie ciudată poţi să ai când te uiţi la o electrocardiogramă
motor: Mental wires are sucking our bones/See how tha insect hooks/Towers open fire/Burning the records/Please enter the garden/The green garden of delights/No more trouble/No more answers/No more songs of joy/The surgeon plies the steel/If we do well, we shall/Drink the juice and eat the pill/ Garden Of Delights/G.O.D.
Front 242 – Special Forces
[scena 1]
zgomot. mult zgomot. [...]
“Imagine me and you I do
I think about you day and night
It’s only right
To think about the girl you love
And hold her tight
So happy together”- The Turtles
draga mea
s-au chinuit mulţi să spună că lumea e mare că universul
nu are margini
că există stele de 1000 de ori mai mari decât inima unei mame
au inventat infinite
au construit [...]
1. elemente
impulsul de a mai bea o bere
ieşitul pe uşă
ora târzie din noapte
scările tale care urcau
ale mele în coborâre
faptul că s-au oprit pentru o clipă când am ajuns unul în dreptul celuilalt
modul în care îţi ridicai fusta maxi în dreptul genunchilor ca să nu calci pe ea
nemişcarea lumii timp de 0,8 secunde cât durează un [...]
Descărcaţi varianta audio a cărţii:
BlogoSquare